Cuvânt-înainte la Cugetări

(fragment din „Cugetările unui (ne)cunoscut”)

– Cine va citi cugetările unui necunoscut?, mă întrebase cu o doză de scepticism editorul, când i-am vorbit despre această lucrare. Încercarea lui să-mi circumscrie perspectivele editoriale ale cărții a avut însă un efect neașteptat.

– Iată un titlu potrivit, l-am surprins cu replica mea. „Cugetările unui necunoscut” – o denumire care se va potrivi pentru o carte ca asta.

De bună seamă, dincolo de cercul relativ restrâns al celor care mă cunosc, în spațiul larg sunt un necunoscut. Prin urmare, o asemenea denumire a cărții e corectă, e sinceră. Și e liberatoare.

Tocmai calitatea de a nu fi împovărat de un nume prea cunoscut mă scutește de necesitatea de a păstra niște rigori de brand sau de politețe închisă. Altfel zis, nu sunt confiscat de propria notorietate. Pot păși peste limitări, cu directitate.

Este exact ceea ce-mi convine, dacă țin seama de cuprinsul cărții, care conține destule „ardentia verba”. În plus, pe cineva necunoscut îl întâmpini cu mai puține preconcepții…

***

Această carte e o culegere de reflecții, interogări și nelămuriri personale, pe care am decis să le așez pe hârtie. Sunt impresii și meditații critice și autocritice. Sunt obiecții față de unele stări de-ale noastre, sociale sau existențiale, în care mă regăsesc și eu. Externalizez niște reproșuri către cei din jur, dar și către mine însumi.

E de fapt o invitație la reflecții, fiindcă această culegere nu are pretenția să dea note sau verdicte, nu trage concluzii absolute, ci incită, stimulează la raționamente în continuarea ideii, în completarea ei sau în contrapondere cu cele scrise. Atât îmi propun, să agit, să trezesc o reacție, să pun pe gânduri.

Noi știm să producem lucruri și întâmplări, să suportăm drame și să trăim evenimente, mai puțin să reflectăm asupra lor. Viața ne ia înainte cu dinamismul ei. Consideră deci că această culegere e o provocare la cugetare. Te invit la un scurt popas meditativ în fuga ta cotidiană.

Se prea poate ca unele opinii să-ți pară cumva exagerate, prea inductive sau dihotomice, pe alocuri eclectice, dar am considerat că uneori o asemenea abordare îl determină pe om să reacționeze mai vioi, să reflecteze mai profund, să caute soluții alternative, să construiască propriile categorii.

În această carte eu nu vin în întâmpinarea cititorului, nu încerc să-i fiu pe plac sau să-i menajez confortul psihologic. Mai puțin îmi pasă dacă sfidez niște clișee ideologice sau tulbur vreo conștiință prea candidă.

Nu există o singură măsură pentru toate lucrurile. Fiecare să ia din această carte ce i se potrivește. Să se enerveze, dacă e cazul, și să rezoneze mai departe.

Autorul

(fragment din „Cugetările unui (ne)cunoscut”)

 

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *