“Retorică în faţa morţii” (Moartea oamenilor celebri)

 

Cartea poate fi găsită aici: Bestseller.md

Referinţe în presă

Cum au murit şi ce au spus înainte de moarte oamenii celebri

noiembrie 2007

Moartea fiecărui om seamănă cu viaţa lui”. Acesta este motto-ul la prefaţa cărţii “Retorica în faţa morţii (Moartea oamenilor celebri)”, semnată de tînărul etolog politic, Dorian Furtună.

Lucrarea, prima de acest gen apărută în R. Moldova, găseşte reflectarea ultimelor clipe din viaţa a aproape o mie de celebrităţi din întreaga lume care au trăit în diferite epoci, din antichitate şi pînă în prezent. Antologia prezintă şi ultimele cuvinte spuse de către aceştia înainte de a pleca din această lume.

Ştiţi că vestitul compozitor francez, Joe Dassin, autor al nemuritei piese „Dacă n-ai fi existat”, a decedat pe scenă după ce a încheiat de interpretat respectivul cîntec? Ultimul cuvînt exclamat de către Papa Ioan Paul al II a fost „Amin!”, iar ilustrul filosof german Immanuel Kant şi-a încheiat viaţa cu cuvintele „E bine”.

Tot aici puteţi afla care au fost ultimele mesaje ale lui Dimitri Cantemir sau Boris Elţin, Mihai Eminescu şi Miguel de Cervantes, Caligula, Hitler şi Stalin, Arhimede şi Beethoven etc. Cartea a fost scoasă de sub tipar la Editura „Pontos” şi poate fi procurată în librăriile din ţară.

http://blogosfera.md/view-post-v-5661-0-romana.html

 

O carte despre viaţă – „Retorică în faţa morţii” de Dorian Furtună

“Literatura şi Arta”, articol de Nina Josu;

Nu demult, la Biblioteca Publică „Ovidius”, în cadrul Cenaclului literar-artistic „Ovidius” care funcţionează deja de13 ani, după cum a precizat doamna Elena Butucel, directoarea bibliotecii, a fost lansat volumul Retorică în faţa morţii de Dorian Furtună.

Ianoş Ţurcanu, preşedintele cenaclului, l-a prezentat pe autor ca pe „un tânăr biolog, modern, european, inteligent, deschis, o personalitate care în decursul mai multor ani a scris o carte deosebită, necesară, cunoscută şi întrebată, ce include spusele mai multor personalităţi înainte de moarte, fapt care te îndeamnă să mai citeşti nişte cărţi. Autorul descrie viaţa personajelor în câteva rânduri, cunoaşte foarte bine medicina, le-a pus diagnoza ca un medic. E o muncă enormă, cartea te impune să munceşti. Deşi, de fapt, e o carte luminoasă, dar e foarte greu s-o citeşti înainte de somn”. Val Butnaru şi-a exprimat convingerea că este „o carte de gândit, de meditat, bine structurată, cognitivă, distractivă, filozofică, este atât de bună, încât o recomand s-o citească fiecare. Sfârşitul unui om înseamnă mult pentru a-i înţelege viaţa, marile spirite au această străfulgerare divină în clipa morţii. Centrul de greutate înclină spre cultura rusă, occidentală, mai puţin română. Sunt mici nuvele despre moarte”.

Economistul Veaceslav Ioniţă a specificat că „noi, tinerii, avem necesitatea să vedem oameni de la care să iei exemplu. Cu regret, nu prea avem exemple, ne pierdem încrederea în mulţi oameni despre care auzim că au pus la cale diferite scenarii…Cred că sfârşitul cuiva îi pune diagnoza precisă cum a fost omul în viaţă. Dorian Furtună a frământat în sine foarte multe cărţi şi ne-a dat, într-o formă mai accesibilă, rezultatul acestor investigaţii”. Vasile Malaneţchi a observat „o muncă serioasă, inspirată, a unui tânăr cu voinţă, perseverent. D. Furtună a încercat să rezume unele destine la câteva file de text, fiindcă omul în faţa morţii spune exact ceea ce simte. Este o carte de lectură bună, autorul abordează o modalitate foarte originală, dar sunt şi mici inexactităţi. Se văd sursele, dar volumul trebuie completat şi cu personalităţi de pe la noi, pentru că sunt şi pe la noi oameni”. Iurie Bodrug a dezvăluit că „pe piaţa basarabeană nu există o carte de acest gen, care e mai mult un dicţionar. După un timp îndelungat de căutări, de selecţii, un număr de cazuri au apărut întâmplător. Cred că autorul a încercat să promoveze ideea că persoanele care au ştiut să-şi trăiască viaţa, au ştiut să-şi trăiască şi moartea”.

Victor Dumbrăveanu a observat că „volumul nu se citeşte ca un roman, sunt nişte nuvele, trebuie să stea pe noptieră, să ne mai amintească despre moarte, să ne pregătească pentru această zi. Cum i-a venit în gând să vorbească despre moarte unui tânăr? În cartea lui Dorian Furtună am văzut multe personalităţi uitate. Autorul nu face echitate, va fi judecat, şi-a făcut de lucru; când va scrie cineva, nu va fi numai lăudat. Principalul că s-a apucat şi a făcut o carte – e un lucru foarte greu, foarte migălos. Într-o viitoare ediţie această carte va trebui restructurată, pentru că sunt puţine personalităţi din cultura română, dar cred că va renunţa şi la multe personalităţi ruse. Aştept şi cărţi de curiozităţi din biologie”. Marcela Mardare, directorul editurii unde a apărut volumul, avea să accentueze că „viaţa şi moartea sunt fenomene foarte importante în viaţa omului. Nu-i adevărat că aşa cum ţi-ai trăit viaţa, întâmpini şi moartea, diferit se comportă omul în faţa morţii. Autorul a consultat mai multe izvoare şi a scris o carte interesantă, la care veţi reveni mereu, ne învaţă să preţuim viaţa, pentru că moartea ne deschide poarta spre o altă viaţă”.

Vera Bucătaru, prof. de ist. la Liceul „M. Viteazul”, unde a învăţat autorul, a accentuat că generaţia lui D. Furtună „l-a studiat pe Kotovski din revista „Literatura şi arta”, ce a scris Boris Druţă. Am fost autodidacţi, în 1990, am învăţat istoria din ziare şi reviste. Dar constatăm cu regret că şi după 17 ani predomină mai multe cărţi în limba rusă. Elevi de la liceul nostru au venit să te susţină”.  Aici a intervenit Ianoş Ţurcanu, care a completat: „La  2 cărţi în română, revin 17 în rusă. Dar în Chişinău am redresat situaţia, avem 49% de carte românească”.

Lida Dogaru, directorul Liceului, şi-a exprimat bucuria că „avem copii-personalităţi, nu muncim zadarnic, de curând am scos primul număr al ziarului „M. Viteazul”, iar elevii, dintre care mulţi prezenţi în sală, studiază şi personalităţile incluse în acest volum”.

Mama autorului, doamna Valentina Furtună, a destăinuit că Dorian a lucrat mult, a susţinut între timp şi teza de doctor în biologie, şi că-i doreşte să scrie mai multe cărţi.

Dorian Furtună a observat constructiv că „gândul la moarte este un stimulent al vieţii, iar critica – al creaţiei. Consider că volumul se apără prin conţinut. Am consultat multă literatură de specialitate, m-am inspirat din alte cărţi. Informaţia de care am avut nevoie am obţinut-o la Biblioteca Publică „Ovidius”. De fapt, este o carte despre viaţă, doar oamenii celebri trăiesc şi după moarte, iar ideea este una stimulatoare, de referinţă: să trăim şi după ce am plecat. Deşi nu avem mai puţine personalităţi istorice şi de cultură, totuşi ai noştri scriu mai puţin în acest sens. Aş vrea ca în următoarele ediţii să fie cât mai mulţi conaţionali de-ai noştri”.

http://www.literaturasiarta.md/pressview.php?l=ro&idc=296&id=583&zidc=2

La Chisinau a fost editata o carte ce cuprinde ultimele cuvinte, inainte de moarte, ale oamenilor celebri

Deca.md; 27 octombrie 2007

La Chisinau a fost editata o carte ce cuprinde ultimele cuvinte, inainte de moarte, a peste 800 de oameni celebri. Ea este semnata de Dorian Furtuna si se numeste „Retorica in fata mortii”, transmite DECA-press.

„Un om isi descopera esenta adevarata atunci cand se apropie de vesnicie; si orice om atinge vesnicia de cel putin doua ori in viata sa – cand se naste si cand moare. Tocmai de aceea in fata mortii orice om vrea sa fie pur, vrea sa fie eliberat de tot ce este fatarnic si artificial. Daca in timpul vietii suntem incorsetati de diferite clisee, obligatiuni si frustrari, clipa mortii le inlatura, ele nu-si mai gasesc rostul. Moartea, intr-un fel, este un purgatoriu, o revelatie a firii umane”, noteaza autorul in partea introductiva a cartii.

Dorian Furtuna mai scrie ca in carte sunt invocate fraze spuse de „diferiti oameni – regi si soldati, savanti si politicieni, artisti si asasini, diferiti ca prestatie si statut social, dar asemanatori prin aceea ca sfarsitul lor, al fiecaruia dintre ei, a fost precedat de un mesaj”.

„Ceea ce rosteste un om in fata mortii este tot un fel de retorica, i-am putea zice chiar o retorica a muribunzilor. Un stil concis, concentrat si deosebit de expresiv. Moartea unor oameni celebri nu e mai putin demna de a fi admirata decat viata si creatia lor, si nu e mai putin graitoare – ei si-au trait moartea asa cum si-au trait viata”, mai afirma autorul.

http://deca.md/?p=5239

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *