Agresivitatea între individualism și colectivism

Gradul de manifestare a agresivităţii ierarhice este într-o anumită măsură influenţat și de modelele sociale: individualism vs colectivism. În şcolile din societăţile cu valori individualiste se înregistrează mai multe cazuri de agresiune verbală şi fizică; iar individualismul poate fi considerat un predictor al comportamentelor agresive.

Probabil în culturile individualiste copiilor de mici li se inoculează valorile luptei pentru întâietate, ale competiţiei şi afirmării cu orice preţ, iar în interpretarea minorilor afirmarea presupune combativitate şi agresivitate.

Pe de altă parte, în societăţile tradiţionaliste, cu un sistem social patriarhal şi de clan, se impune aşa-numita „cultură a onoarei”. În aceste societăţi, indivizii de timpuriu sunt educaţi să-şi revendice reputaţia şi statutul, potrivit unui „cod al onoarei”; corespunzător există o predispoziţie mai mare spre comportamente de protejare a propriei reputaţii şi o incidenţă sporită a violenţelor.

Diferenţa între incidenţa actelor violente săvârşite de albii din sudul şi nordul SUA (sudicii fiind mai violenţi) este atribuită în mare parte şi faptului că la sudici încă se mai păstrează reminiscenţe ale „culturii onoarei” (inclusiv moştenită de la tradiţiile scoţienilor, urmaşii cărora populează astăzi sudul SUA).

La rândul ei, „cultura onoarei” a apărut mai ales la populaţiile care au suferit perioade îndelungate de timp de o privare a resurselor necesare (cum a fost în cazul scoţienilor secole la rând); oamenii erau foarte sensibili faţă de orice atentat la averea lor şi au format deprinderi ale răzbunării cu sânge pentru actele de sfidare personală sau a grupului.

 

© Dorian Furtună, etolog

(Fragment din cartea ”Homo aggressivus”).

În România, cartea poate fi găsită aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *