Sfârșitul toleranței în Europa

 

Se prefigurează un sfârşit al erei toleranţei în Europa. Pe fundalul proceselor demografice şi identitare de pe continent, pe fundalul islamizării și al imigrației în masă din lumea a treia, mişcările şi partidele cu un mesaj explicit naţionalist şi ultraconservator câştigă tot mai mult teren în ţările europene. De facto, suntem martori ai renaşterii ideologiei naţional-socialiste pe continentul european.

Unii politicieni şi comentatori vorbesc despre răspândirea „populismului de dreapta” şi despre faptul că „forţele care divizează” se înmulţesc în Europa, anulând proiectul unei „identităţi europene” unificatoare [1]. Aceste impresii sunt cât se poate de adecvate realităţii. Potrivit sondajelor sociologice şi a diferitelor rapoarte de monitorizare specializate, se atestă o creştere vertiginoasă a adepţilor mişcărilor extremiste de dreapta, mai ales în rândul tinerilor sub 30 de ani [2]. Iar în contextul crizei financiare din Zona Euro, ar putea deveni din nou atractive ideologiile totalitariste ale secolului trecut.

Tot mai mult este acreditată ideea că intoleranța etno-rasială și religioasă moderată este benefică, este ca un răspuns imun al unei națiuni sau societăți. În epoca globalizării, toleranța nemărginită duce la dizolvarea identitară și la declinul demografic al societății-gazdă în favoarea imigranților și a ideologiilor.

Analistul danez Steen Jakobsen, de la Saxo Bank, prevedea în noiembrie 2012 o posibilă revenire a ţărilor europene la regimurile comunist şi fascist, din cauza acumulării frustrărilor sociale. Criza economică şi şomajul induc o radicalizare a populaţiei şi orientarea către formaţiunile de extremă stângă şi extrema dreaptă [3]. Cu adevărat, dacă urmărim atent evoluţia dispoziţiilor sociale din principalele state europene, nu avem cum să nu observăm acumularea unei frustrări identitare şi creşterea nivelului general de xenofobie şi rasism la nivel de populaţie. Ţinta nemulţumirii europenilor sunt nu doar imigranţii, ci şi modul în care funcţionează Uniunea Europeană; deci şi revendicările sunt pe potrivă: afară cu imigranţii şi… afară din UE.

În Germania, un studiu prezentat de Institutul sociologic Dimap în 2010, a arătat că 36% dintre germani manifestă o îngrijorare serioasă cu privire la expansiunea Islamului, iar alte 39% manifestă o uşoară îngrijorare [4]. Un alt sondaj, tot din 2010, prezentat de Fundaţia Friedrich Ebert, s-a dovedit a fi şi mai senzaţional, dezvăluind că o treime din populaţie împărtăşeşte opinii naţionaliste şi chiar rasiste, iar circa 10% dintre germani ar dori revenirea unui Fuhrer la cârma Germaniei [5]. Nu este de mirare că dinamica neîncrederii germanilor faţă de Islam este în creştere de la un an la altul: studiile sociologice din 2013 arătau că deja mai mult de jumătate din respondenţi au asociat Islamul cu un pericol pentru modul lor de viaţă [6].

Aceste dispoziţii creează un teren fertil pentru apariţia şi accederea la putere a formaţiunilor de extremă dreaptă şi neo-naziste, ceea ce, în perspectivă, va duce în mod inevitabil la ciocniri violente pe criterii etnice şi confesionale. Mai multe incidente cu tentă rasială şi religioasă care s-au produs de-a lungul anului 2012 în Germania atestă atât ascensiunea radicalismului musulman în această ţară, cât şi o anxietate şi o iritare tot mai accentuală a germanilor europeni faţă de islamizarea Germaniei [7].

În Franţa, potrivit unui sondaj din 2012, 43% dintre francezi văd în Islam un pericol real pentru identitatea naţională; cifrele sociologilor arată că de la un an la altul cresc barierele culturale între francezii băştinaşi şi imigranţii musulmani [8]. Un sondaj publicat în 2013, realizat de către institutul Ipsos şi de Fundaţia Jean-Jaures, oferă date şi mai tranşante: 70% dintre cetăţeni consideră că în ţară există prea mulţi străini, 74% sunt de părere că Islamul este incompatibil cu societatea franceză, 51% consideră că declinul Franţei este inevitabil, iar 57% susţin că „rasismul anti-alb” este un fenomen obişnuit [9].

Pe acest fundal de anxietate, partidul naţionalist Frontul Naţional câştigă vertiginos teren. Actualul lider de dreapta, Marine Le Pen, fiica fostului lider radical Jean-Marie Le Pen, are un discurs naţionalist, anti-imigraţie, anti-Islam şi anti-UE foarte dur. Ea consideră că Uniunea Europeană este un fel de „Uniune Sovietică Europeană”, „experimentul euro” a eşuat, iar unica salvare pentru suveranitatea statelor europene este revenirea la monedele naţionale şi destrămarea paşnică a UE. În opinia acestui politician, ascensiunea mişcărilor identitare revendicative în Europa şi în întreaga lume este un fapt constatat şi reprezintă un „reflex de supravieţuire” din partea popoarelor care se reorientează sprea suveranitatea lor. De aceea, potrivit Le Pen, primul lucru care l-ar face dacă ar ajunge preşedinte al Franţei, ar numi un ministru al Suveranităţii [10].

Naţionaliştii francezi propun politici drastice şi în raport cu imigraţia. E grăitoare paralela pe a facut-o Le Pen între invazia nazistă din perioada celui de-al Doilea Război Mondial şi imigraţia invazivă a musulmanilor în Franţa din zilele noastre. Simpatiile populare obţinute de Le Pen, datorită declaraţiilor sale, l-au determinat şi pe preşedintele în exerciţiu de atunci, Nicola Sarkozy, să pună tot mai pronunţat accentul pe ideile de dreapta, anti-imigraţioniste. Drept rezultat, asemenea mesaje radicaliste, adaptate la frustrările şi fobiile cetăţenilor şi promovate pe mai multe dimensiuni, au dus la formarea unei atmosfere generale foarte tensionate în această ţară [11].

În ciuda mesajelor extrem de dure, în prezidenţialele din 2012 Marine Le Pen a obţinut 18% în cursa pentru funcţia de preşedinte al Franţei; şi avusese susţinerea a circa o pătrime din tineri. Rezultatele neaşteptat de înalte ale naţionaliştilor francezi au surprins întreaga Europă şi au fost apreciate ca un semnal că extrema dreaptă e în ascensiune şi reprezintă un mainstream al politicii din UE [12]. Trendul a fost confirmat în toamna anului 2013, când Frontul Naţional a obţinut cel mai mare procentaj în sondaje – 24%, poziţionându-se ca cea mai influentă formaţiune politică din Franţa [13].

Alături de partidele politice importante, îşi fac apariţia tot mai multe mişcări de extrema dreaptă, cum ar fi Bloc Identitaire, care are o poziţie militantă, adeseori agresivă, faţă de imigranţi şi musulmani, şi promovează drept slogan fraza „Stăpâni la noi acasă”. Sporeşte şi numărul insultelor, a actelor de profanare şi a atacurilor fizice asupra musulmanilor; pe parcursul anului 2011, de exemplu, asemenea acţiuni au fost în creştere cu peste 20%, potrivit datelor oficiale, însă se consideră că, de fapt, creşterea reală e de 50-55% [14].

În Olanda, politicianul de dreapta Pim Fortuyn a făcut istorie prin politica sa tranşantă anti-imigrare şi anti-Islam şi prin ideile naţionaliste deosebit de dure şi atractive pentru olandezii nativi. În 1997 el a publicat cartea best-seller „Împotriva islamizării culturii noastre: Identitatea olandeză ca fundament” („Tegen de islamisering van onze cultuur: Nederlandse identiteit als fundament”) şi a apreciat Islamul drept „cultură înapoiată” şi „ipocrită”, care trebuie ţinută în afara graniţelor Olandei. În 2002, formaţiunea sa înregistrează un scor de excepţie la alegerile locale, dar în curând, în mai 2002, cu două săptămâni înainte de alegerile naţionale, Fortuyn este asasinat pe motive politice [15].

Ulterior, Geert Wilders, liderul Partidului Libertăţii, devine principalul promotor în Olanda a unui mesaj antiislamic agresiv şi dobândeşte în ultimii ani o popularitate fulminantă; el este autorul afirmaţiei potrivit căreia Coranul poate fi comparat cu „Mein Kampf” al lui Hitler. Wilders evocă şi cuvintele lui Winston Churchill, scrise în 1899 în cartea „Războiul de pe râu” („The River War”), despre războiul din Sudan, în care viitorul prim-ministru britanic s-a expus cu privire la pericolul izvorât din Islam: „Mahomedismul este o religie a războinicilor şi prozeliţilor. În lume nu există forţă mai retrogradă decât aceasta. Civilizaţia Europei contemporane poate cădea la fel cum a dispărut cândva civilizaţia Romei antice”. Datorită retoricii sale speculative şi a talentului de tribun, Wilders are o largă audienţă nu doar în Olanda, ci şi în alte ţări ale UE, în special în Marea Britanie [16].

În 2011, guvernul olandez de coaliţie, presat de reprezentanţii Partidului Libertăţii, au fost nevoiţi să elaboreze un document ce prevede o politică integraţionistă şi renunţarea la subsidii pentru minorităţile etnice în Olanda [17]. Iar în 2012 Wilders a provocat demisia guvernului şi alegeri anticipate, pe fundalul scăderii popularităţii partidelor liberale şi pro-UE [18]. Ar mai fi aici de menţionat că societatea olandeză este profund tulburată încă din anul 2004, când la 2 noiembrie a fost asasinat cunoscutul regizor Theo Van Gogh. Acesta fusese omorât cu cruzime, prin opt împuşcături din pistol, după care i s-a tăiat gâtul cu un pumnal, în mod ritualic, şi a fost lovit în piept cu un altul, de către un cetăţean olandez de origine marocană, membru al unei grupări islamice extremiste. Van Gogh a fost astfel pedepsit pentru filmul de scurt metraj „Subjugarea” („Submission”), despre tratamentul degradant al femeii în societatea musulmană. Crima a stârnit un val de proteste în întrega Olandă, iar pe acest teren mesajele naţionaliste sunt foarte populare [19].

În Belgia, potritivit unui sondaj realizat în octombrie 2011, 43% din belgieni (atât flamanzi, cât şi valoni) consideră că naţional-socialismul, ideologia Germaniei naziste, conţine „idei interesante”; şi doar 44% dintre belgieni consideră că nazismul trebuie respins în totalitatea sa. Totodată, 66% dintre valonii francofoni şi 32% dintre flamanzi consideră că situaţia politică actuală din Belgia poate duce spre apariţia unei ideologii inspirate din naţional-socialism [20].

Vremuri tulburi se prevăd în Europa, cu asemenea viziuni ideologice. Multiculturalismul a falimentat în UE, toleranţa e pe sfârşite, liberalismul este parţial compromis. Oamenii se uită tot mai cu interes la naţionalism şi socialism. Partea proastă a lucrurilor e că se uită cu indulgenţă la naţional-socialism – un curent radical, care a sfâşiat Europa în prima jumătate a secolului trecut. Dar noi ştim că noile generaţii nu trăiesc cu memoria trecutului, iar istoria are proprietatea de a se repeta.

Sfârșitul toleranței în Europa poate fi salvator pentru identitatea etno-rasială și religioasă a Europei, și totodată poate fi distructiv pentru stabilitatea și pacea de pe continent. Lucrurile s-au complicat prea mult. Avem un zugzwang politic și identitar, o situație când orice decizie și orice mișcare poate fi pierdantă.

(Va urma).

© Dorian Furtună, etolog

Surse bibliografice:
1. Populismul de dreapta pune în pericol UE // Semnele Timpului. 15 mai 2011 / http://www.semneletimpului.ro/stirescurta/Populismul-de-dreapta-pune-in-pericol-UE-3330.html
2. Far right on rise in Europe, says report // Peter Walker and Matthew Taylor. Guardian. Sunday, 6 November / 2011http://www.guardian.co.uk/world/2011/nov/06/far-right-rise-europe-report
3. Steen’s Chronicle: Social tension is now the elephant in the room // by Steen Jakobsen. TradingFloor.com. 15 November 2012 / http://www.tradingfloor.com/posts/steens-chronicle-social-tension-is-now-the-elephant-in-the-room-1123540906
4. Национально-религиозная мина для Германии // Вадим Трухачев / http://www.pravda.ru/world/europe/european/14-07-2011/1083733-deutschland-1/
5. 10% of Germans want Führer back – survey // Published: 15 October, 2010 / http://rt.com/news/germans-want-fuehrer-dictatorship/
6. „Different and Threatening”: Most Germans See Islam as a Threat // by Soeren Kern. Gatestone Institute.
May 3, 2013 / http://www.gatestoneinstitute.org/3696/germany-islam-threat
7. The Islamization of Germany in 2012 // by Soeren Kern. Gatestone Institute. December 24, 2012 / http://www.gatestoneinstitute.org/3512/germany-islamization
8. Survey exposes French anxieties over Islam // 26/10/2012 / http://www.france24.com/en/20121025-france-muslim-opinion-poll-survey-exposes-french-anxieties-over-islam-mosque-far-right
9. La religion musulmane fait l’objet d’un profond rejet de la part des Français // par Stéphanie Le Bars. Le Monde. 24.01.2013 / http://www.lemonde.fr/societe/article/2013/01/24/la-religion-musulmane-fait-l-objet-d-un-profond-rejet-de-la-part-des-francais_1821698_3224.html?xtmc=ipsos&xtcr=4
10. Marine Le Pen: “Sa terminam cu UNIUNEA SOVIETICA EUROPEANA” // de Eliza Frâncu. Adevărul. 11 martie 2012 / http://www.adevarul.ro/international/Marine_Le_Pen-liderul_Frontului_National_din_Franta_0_661734136.html
11. Саркози перекрывает «Национальный фронт». Во Франции разгорается громкий скандал на религиозной почве // Елена ЧЕРНЕНКО. Источник Коммерсантъ, 06.04.2011 / http://i-r-p.ru/page/stream-event/index-27622.html
12. The rise of Europe’s far right cannot be explained by recession alone. World View: Le Pen’s success in France is based on the language of the outsider // by Adrian Hamilton. The Independent. Friday, 27 April 2012 / http://www.independent.co.uk/opinion/commentators/adrian-hamilton/adrian-hamilton-the-rise-of-europes-far-right-cannot-be-explained-by-recession-alone-7682326.html
13. Premieră în Franţa: Un partid extremist, pe primul loc în sondaje // România Liberă. 10 Octombrie 2013 / http://www.romanialibera.ro/actualitate/europa/premiera-in-franta-un-partid-extremist-pe-primul-loc-in-sondaje-314847.html
14. Islamophobia on the rise in France // Published: Nov. 4, 2011 / http://www.upi.com/Top_News/World-News/2011/11/04/Islamophobia-on-the-rise-in-France/UPI-25461320429741/#ixzz1itz0ZC3t
15. Pim Fortuyn // http://en.wikipedia.org/wiki/Pim_Fortuyn
16. ИСЛАМ – ГЛАВНАЯ ПРОБЛЕМА НИДЕРЛАНДОВ? // Ф.О. Плещунов. Источник Институт Ближнего Востока, 20.03.2010 / http://i-r-p.ru/page/stream-exchange/index-25830.html
17. Нидерландское правительство попрощалось с идеей мультикультурного общества // 17.06.2011 / http://newsmoldova.ru/society/20110617/189512270.html
18. THE ECONOMIST: Amăgirea țării lalelelor // Miercuri, 09 Mai 2012 / http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/the-economist-amagirea-tarii-lalelelor-165935.html
19. Theodoor „Theo” van Gogh // http://en.wikipedia.org/wiki/Theo_van_Gogh_%28film_director%29
20. Aproape jumatate dintre belgieni cred ca national-socialismul are “idei interesante” // FrontPress. 16.10.2011 / http://www.frontpress.ro/?p=21353

Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *