Catastrofele climatice care vin peste noi

(Fragment din cartea ”Homo aggressivus”)

 

Ştim că temperaturile aride, seceta, inundaţiile pot provoca dezechilibre sociale, depresiuni economice, migraţii şi frustrare. Iar frustrarea naşte violenţă. Aşa a fost de nenumărate ori în trecut.

Cunoscând aceste efecte ale mediului, la ce ne putem aştepta în viitor? Ce îi va oferi Pământul civilizaţiei umane: decenii de confort climateric sau încercări greu de suportat?

Prognozele nu sunt optimiste şi, la nivel înalt internaţional, deja există emoţii în acest sens. Forumul Economic Mondial a publicat raportul pentru 2013 privind riscurile în plan global (World Economic Forum’s Global Risks 2013 report), din care reiese că lumea devine tot mai vulnerabilă din cauza crizelor financiare şi a catastrofelor naturale; fenomenele meteorologice extreme sunt în desfăşurare şi sporesc în intensitate.

Circa 1 000 de experţi şi persoane cu funcţii de răspundere atenţionează asupra consecinţelor negative care pot apărea de pe urma frustrărilor de ordin economic şi climateric şi aceste consecinţe vor fi tot mai proeminente deja în acest deceniu, iar pe termen mediu şi lung, efectele ar putea fi cumplite.

Concluziile îngrijorătoare au fost replicate în august 2014, în cadrul unui Congres Internaţional al Meteorologilor, desfăşurat la Montreal. Masele de aer vor circula mai repede, ploile şi vânturile vor fi mai puternice, frigurile aspre iarna vor alterna cu perioade secetoase vara, constată meteorologii. În oceane va creşte frecvenţa valurilor uriaşe, care vor putea atinge şi 40 de m(!) înălţime. Calota Glaciară din Groenlanda se topeşte ireversibil.

Pe scurt, ne aşteaptă vremuri neobişnuite în plan meteorologic, vom avea de înfruntat condiţii climaterice vitrege şi va trebui să regândim infrastructura şi localizarea multor oraşe. La începutul anului 2015, Forumul Economic Mondial și-a reiterat îngrijorările anterioare, însă de această dată au fost accentuate în mod aparte riscurile sporite de declanșare a războaielor interstatale și a crizei de apă potabilă, mai ales pe termen lung.

Pentru evoluţiile climaterice din Europa a fost întocmit un raport special, realizat la comanda Comisiei Europene şi publicat în 2014. Din raport reiese că Europa se va confrunta în acest secol cu secete severe şi cu o criză majoră de apă potabilă. Izvoarele şi cotele minime ale râurilor europene ar putea să scadă cu până la 40%, iar durata perioadelor de secetă ar putea să crească cu 80% în Peninsula Iberică, în sudul Franţei, în Italia şi în Balcani. Temperatura medie globală va creşte cu până la 3,4°C până în anul 2100, iar în unele regiuni, ca peninsula Iberică, cu până la 5°C.

Pe de altă parte, deşi clima devine aridă şi secetoasă, pe continentul european va creşte simţitor nivelul precipitaţiilor sezoniere, care vor avea un efect distructiv pentru agricultură și pentru infrastructura umană; apele dezlănţuite vor potopi lanuri, sate, oraşe, vor distruge semănăturile. Despre riscurile majore de inundaţii au anunţat mai multe echipe de cercetători din Europa.

Aceste dezechilibre meteorologice şi schimbări climaterice presupun cheltuieli suplimentare de sute de miliarde de euro numai pe perioada primelor decenii, fără a lua în calcul preţul unor eventuale cutremure sociale.

Alţi cercetători sunt şi mai alarmaţi în privinţa amplorii transformărilor cărora va trebui să le facem faţă. Într-un studiu publicat în 2013 în revista științifică Science, doi cercetători ai fenomenelor climaterice de la Stanford Woods Institute for the Environment avertizează că în acest secol schimbările climaterice ar putea să se producă în tempouri… de 10 ori mai accelerate decât orice alte schimbări climaterice care s-au produs în ultimii 65 de milioane de ani (deci, de la dispariţia dinozaurilor încoace).

Astfel, dacă emisiile de gaze se vor menţine în acelaşi volum şi efectul de seră se va acutiza, către sfârşitul secolului XXI temperatura în emisfera nordică va fi cu 5-6°C mai mare decât în prezent; verile aride vor deveni o normă, iar deşerturile vor acoperi o parte bună din teritorii.

Ca să înţelegem ce înseamnă o majorare cu 5°C a temperaturii atmosferice globale, e destul să ne amintim că o asemenea creştere a temperaturii a pus capăt, acum 20 mii de ani, ultimei ere glaciare; numai că de această dată, schimbările se vor produce mult mai rapid.

Această „revoluţie climaterică” va cauza un stres nemaipomenit asupra tuturor ecosistemelor şi foarte multe specii vor trebui să se adapteze în plan comportamental, ecologic şi fiziologic noilor condiţii extreme, ceea ce e foarte dificil. Dacă anterior organismele aveau un răgaz de milenii pentru a evolua şi a se adapta, în curând ele vor trebui să se adapteze într-un timp record, de câteva decenii, sau să piară.

Cercetătorii deja avertizează că suntem în pragul celei de-a şasea mari extincţii a animalelor de pe glob. O treime din animalele vertebrate se află sub limita de risc a dispariţiei. În ultimele decenii s-a redus cu 45% şi numărul nevertebratelor. Potrivit unui raport prezentat de World Wildlife Fund, din 1970 până în 2010 au fost exterminate – atenție! – 52% din cele 10 000 de specii de vertebrate supuse monitorizării.

Cu alte cuvinte, în doar patru decenii, mai mult de jumătate din speciile de pești, amfibii, reptile, păsări și mamifere aflate în evidența cercetătorilor au dispărut definitiv de pe suprafața pământului. În unele regiuni, declinul a fost deosebit de grav: în America Latină, de exemplu, 83% dintre speciile de vertebrate monitorizate au dispărut.

Cifrele sunt de-a dreptul înspăimântătoare, greu de crezut. Din cauza schimbărilor climatice, dar mai ales din cauza factorului antropogen fauna terestră și cea acvatică trec printr-o adevărată apocalipsă. Iar odată cu dispariția acestei faune, se vor schimba drastic caracteristicile ecosistemelor planetare.

Este semnalată și o altă problemă: concentrația de bioxid de carbon e atât de mare, încât trece peste nivelul de absorbție al oceanelor, ceea ce va provoca sporirea acidității lor. Savanții geofizicieni consideră că acesta e un pericol mai iminent  pentru viața pe Pământ decât explozia unei bombe atomice sau topirea ghețarilor. Un fenomen asemănător s-a produs deja cu 252 de milioane de ani în urmă, provocând dispariția a peste 90% din speciile marine și a peste două treimi din cele terestre.

Voi menţiona şi procesul inversării polilor magnetici, care, în caz că se va produce în tempouri accelerate, va afecta ciclul anotimpurilor, va produce cutremure de pământ în lanţ şi va permite accesul neîngrădit al radiaţiei cosmice spre suprafaţa pământului. Un asemenea proces, care a avut loc cu 41 000 de ani în urmă, a schimbat rapid şi cardinal clima pe glob şi a generat erupţia unor supervulcani.

Un alt factor, imposibil de controlat de către oameni, este activitatea solară. În 2012, civilizaţia umană a evitat, la limită, o catastrofă tehnogenă de proporţii, din cauza furtunii solare care s-a produs în luna iulie a acelui an. Atunci în coroana solară au avut loc explozii succesive şi ejecţii de plasmă care proiectează masă ionizată în spaţiu, inclusiv spre Pământ.

Dacă aceste explozii s-ar fi produs cu doar nouă zile mai devreme, planeta noastră ar fi fost lovită din plin, iar consecinţele ar fi fost cumplite pentru reţelele electrice şi de telecomunicaţii, ducând la perturbarea gravă a acestora, cu pierderi de peste 2 trilioane de dolari pentru economia mondială sau de 20 de ori mai mult decât pierderile cauzate de Uraganul Katrina în SUA. Civilizaţia contemporană s-ar fi întors pentru o vreme în secolul XVIII, afirmă specialiştii astronomi; iar perioada completă de recuperare ar fi putut dura până la câţiva ani.

O furtună solară la fel de puternică s-a produs în 1859; atunci Pământul a primit lovitura geomagnetică, au suferit serios reţelele de telecomunicaţie, însă impactul tehnogen pentru omenire a fost minim, deoarece dependenţa de elementele tehnice era mică. Riscul ca o furtună atât de puternică să se producă în următorul deceniu este de 12%, însă probabilitatea va spori odată cu trecerea timpului.

Descrierea scenariilor sumbre este completată de experţii de la Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC), o organizaţie de frunte care se ocupă cu cercetarea transformărilor climatice pe glob. În 2007, aceștia au avertizat în privința sporirii suprafețelor aride în Africa, a inundațiilor în unele regiuni din Asia din cauza ridicării nivelului mării, a secetelor din Europa, a micșorării umidității solului în America Latină, a iernilor severe și verilor caniculare în America de Nord.

În martie 2014, experții de la IPCC au venit cu date noi într-un raport, la întocmirea căruia au contribuit 2 000 de cercetători din 70 de ţări; este cea mai solidă şi mai detaliată investigaţie ştiinţifică elaborată până acum în domeniul riscurilor climatice şi trebuie luată în serios de toate guvernele lumii. Concluzia principală a celor de la IPCC este că în următoarele decenii ne aşteaptă inundaţii de proporţii, furtuni violente, sezoane secetoase, valuri de călduri insuportabile; toate acestea din cauza emisiilor de CO2 şi a creşterii temperaturii globale.

Printre consecinţele directe şi aproape inevitabile vor fi criza de resurse alimentare, lipsa de apă potabilă, extincţia multor specii de animale marine şi de uscat, strămutarea nevoită a unor populaţii, escaladarea conflictelor. „Nimeni nu va rămâne neatins de schimbările climatice”, au anunţat autorii raportului.

Precipitaţiile torenţiale şi revărsările de ape din ultimii ani din Europa, inclusiv cele din Marea Britanie şi din Balcani, sunt un prim semnal al inundaţiilor catastrofale care vor fi un lucru tot mai obişnuit în viitor. O parte a continentului european ar putea fi pur şi simplu inundată către mijlocul acestui secol. De această părere este Jean-Pascal van Ypersele, profesor belgian de climatologie şi ştiinţe ambientale de la Université Catholique de Louvain. El susţine că din cauza topirii gheţarilor şi a ridicării nivelului oceanului planetar, zonele de coastă din diferite regiuni ale lumii nu au cum să nu fie înecate.

Specialiştii care monitorizează gradul de topire a gheţarilor susţin că deja unele porţiuni enorme din calota glaciară antarctică s-au desprins şi au atins „punctul de neîntoarcere”, adică vor pluti în largul oceanului şi se vor topi în mod inevitabil. Între timp, alte porţiuni de gheaţă înclină să se desprindă. Aceasta înseamnă că în următoarele decenii nivelul apei va creşte constant (potrivit unor estimări – cu 37 de cm), inundând coastele continentelor şi punând în pericol oraşe (ca New York şi Shanghai), ţări, regiuni.

Savantul britanic James Lovelock, un nume cunoscut în domeniul protecției mediului ambiant, este convins că încălzirea globală este ireversibilă și nimic nu mai poate preveni inundarea sau deșertizarea unor regiuni ale planetei; consecințele sunt și ele inevitabile: migrații în masă, foamete, epidemii.

Fenomenele de mediu descrise mai sus într-adevăr vor afecta în mod cardinal comportamentele indivizilor şi ale societăţilor. Din nou, ca de atâtea alte ori în preistoria speciei noastre, factorii care vor provoca lupta pentru existenţă vor fi cei climatici, ecologici, de mediu; în mod ciudat, descoperim că am putea reveni la nişte condiţii extreme de viaţă, despre care am crezut că au rămas în trecutul nostru primitiv.

 

© Dorian Furtună, etolog

(Fragment din cartea ”Homo aggressivus”)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *