Ciclul violenței ca fenomen etologic

 

(Fragment din cartea ”Homo aggressivus”)

Cel care a fost agresat în copilărie devine mai agresiv la maturitate. Există numeroase studii care confirmă că asprimea pedepselor aplicate copiilor corelează cu un comportament mai impulsiv și mai agresiv din partea acestora (vezi aici și aici).

Acești indivizi vor deveni mai ostili față de cei din jur, inclusiv față de propriii copii. Ca și cum s-ar produce un „ciclu al violenţei”, care asigură perpetuarea de la o generaţie la alta a abuzurilor, atât în familie, cât și în societate.

Este curios că şi în lumea animalelor există un „ciclu al violenţei”, în sensul că indivizii tineri maltrataţi de către adulţi devin la rândul lor, la maturitate, mai agresivi faţă de pui.

Fenomenul în cauză este întâlnit până şi la aşa organisme inferioare ca artropodele; de exemplu, căpuşele din specia Iphiseius degenerans pot deveni mai agresive sub influenţa anumitor experienţe de la o vârstă timpurie. Indivizii care se află în stadiul de larvă pot fi atacaţi de reprezentanţii altei specii; dacă supravieţuiesc atacului, ei păstrează amintirea agresiunii chiar şi după metamorfoză şi maturizare.

Devenind adulţi, aceşti indivizi agresaţi în „copilărie” se „răzbună” pe foştii agresori, atacând la rândul lor larvele acestora. Cercetătorii au stabilit că indivizii care fuseseră agresaţi în stadiu de larvă manifestă un comportament de răzbunare şi agresivitate mult mai înalt decât căpuşele care nu au trecut printr-o asemenea experienţă.

La animalele din clasele filogenetic superioare „ciclul violenţei” este şi mai complex şi asemănător celui întâlnit la oameni. În baza studiiilor asupra comportamentului corbilor-de-Nazca (specia Sula granti), care trăiesc în colonii, s-a descoperit dovada certă a faptului că violenţa la animale poate fi însuşită şi transmisă din generaţie în generaţie.

Puii acestei specii de păsări frecvent rămân nesupravegheaţi de părinţi, fiind supuşi unor maltratări repetate din partea altor păsări adulte, mai ales din partea femelelor. Există indivizi adulţi care în mod intenţionat umblă pe litoral în căutarea unor astfel de pui singuratici, pentru a-i agresa sau chiar a-i abuza sexual (vezi imaginea).

Un corb-de-Nazca adult agresează un pui străin, muşcându-l de cap.

De pe urma acestor atacuri puii rămân însângeraţi şi suportă un stres puternic. Ulterior, maturizându-se, aceşti indivizi violentaţi devin ei înşişi agresori, maltratând alţi pui.

Pe baza modelului comportamental al acestei specii de păsări, cercetătorii au reconfirmat teza valabilă şi în cazul fiinţelor umane – persoanele abuzate în copilărie sunt mult mai înclinate să se manifeste agresiv la maturitate.

Și cercetările asupra etologiei câinilor au arătat că acei câini care au fost dresaţi prin metode punitive (au fost loviţi, chinuiţi, subordonaţi în mod brutal) vor demonstra ulterior un grad mai înalt de agresivitate, inclusiv îşi vor ataca propriii stăpâni.

Existenţa „ciclului violenţei” la animale ne sugerează că mecanismele educaţiei sociale şi ale dobândirii însuşirilor sunt mult mai complexe şi au o origine evolutivă arhaică; deci până şi aceste fenomene au fundamente biologice, iar cultivarea socială a agresivității nu poate fi atribuită doar societăţilor umane.

 

© Dorian Furtună, etolog

(Fragment din cartea ”Homo aggressivus”)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *