Comoțiile cerebrale și comportamentul deviant

 

(Fragment din cartea ”Homo aggressivus”)

Unele anormalităţi în structura și fiziologia creierului pot fi ereditare, altele sunt dobândite în anii de copilărie, ca o consecinţă a loviturilor puternice la cap şi a comoţiilor cerebrale. Psihiatrul criminalist rus Aleksandr Bukhanovski a enumerat traumele cranio-cerebrale ale pruncilor printre cauzele care pot determina un comportament inadecvat sau delincvent la maturitate.

Profesorul britanic de neuropsihologie clinică Huw Williams afirmă acelaşi lucru, în baza unui vast material factologic. De exemplu, în Marea Britanie 16,6% dintre oameni au suportat traume cranio-cerebrale şi 60% dintre aceştia au comis infracţiuni. În Noua Zeelandă, 86,4% dintre deţinuţii intervievaţi au mărturisit că au avut traume ale capului, iar 56,7% au avut traume în repetate rânduri.

Cele mai grave în acest sens sunt traumele regiunilor frontale ale creierului, care sunt responsabile de controlul emoţional şi se dezvoltă până la vârsta de 20-25 de ani. Consecințele unor traume ar fi putut fi preîntâmpinate, dacă adulții le-ar fi acordat atenție serioasă.

Un sondaj efectuat pe un site rusesc pe un eșantion din circa 13 000 de persoane a dezvăluit că la 80% dintre părinți bebelușul a căzut din pat, de la înălțime, lovindu-se la cap. Însă numai 18% dintre acești părinți s-au adresat la medic pentru consultație în urma căzăturilor și loviturilor (și în peste o treime din cazuri au fost depistate traume mai mult sau mai puțin grave).

Deci, majoritatea absolută a părinților nici măcar nu apelează la medic pentru a verifica dacă există vreo consecință a loviturii. Este o mare greșeală din partea lor, deoarece unele lovituri pot trece aparent asimptomatic, dar în realitate afectează dezvoltarea fiziologică și chiar morfologică a unor regiuni ale creierului; iar consecințele vor fi evidente peste câțiva ani, prin probleme de reglare hormonală, dezechilibru emoțional, deficiențe cognitive etc.

Cercetătorii au stabilit că şi traumele cranio-cerebrale mai puţin violente, dar suportate în mod repetat în cadrul diferitor activităţi sportive pot cauza procese neurodegenerative, care provoacă encefalopatii, scăderea capacităţii cognitive şi stări de agresivitate nemotivată.

De exemplu, o bună parte dintre foștii jucători de fotbal american suferă de probleme cerebrale cronice; la vârsta de 50-59 de ani riscul lor să dezvolte Alzheimer sau demență este de 14-23 de ori mai mare decât media pe populație.

Potrivit neurologilor, comoțiile cranio-cerebrale care se produc până la vârsta de 12 ani sunt în mod deosebit periculoase; minorii care au suportat traume vor demonstra ulterior o diminuare a capacităților cognitive. În fotbalul american, pe durata unui sezon, minorii suportă în medie 240 de lovituri la nivelul capului (unii ajung la 585 de lovituri). Desigur că aceste lovituri lasă sechele la nivel neurofiziologic și comportamental.

Procese degenerative în creier au fost înregistrate și la tinerii care practică boxul și diverse lupte marțiale care presupun lovituri în cap. Cercetările cu ajutorul imagisticii cu rezonanță magnetică au arătat că la acești sportivi e mai redus volumul talamusului, care are funcția de releu pentru diferite zone ale scoarței cerebrale.

Cu cât e mai mare expunerea la lupte și lovituri în cap, cu atât e mai redus volumul talamusului, respectiv, sunt mai reduse și capacitățile cognitive. Medicii australieni au propus chiar să fie interzisă practicarea boxului, pentru a reduce numărul de traume cerebrale în rândul adolescenților și tinerilor.

Printre adolescenţi, cei care au suportat comoţii ale creierului sunt mai des implicaţi în acţiuni cu risc sporit şi în bătăi, fie în calitate de victime, fie ca agresori. De asemenea, adolescenţii care au avut comoţii suferă mai des de depresii, de anxietate şi gânduri suicidale, sunt mai dispuşi să consume alcool, să comită jafuri, să poarte arme cu sine, deci sunt mai înclinaţi să manifeste un comportament antisocial.

Este curios că persoanele la care din cauza traumelor a fost lezat cortexul prefrontal ventromedial pot demonstra atitudini autoritariste, lor le este specific un grad sporit de fundamentalism religios.

Un impact serios asupra psihicului şi comportamentului l-ar putea avea unele tumori cerebrale. În istoria criminologiei este cunoscut cazul lui Charles Whitman, un student american şi fost puşcaş marin, care în ziua de 1 august 1966 a urcat pe turnul Universităţii din Texas şi a deschis foc din arme cu lunetă asupra oamenilor din jur. Au fost omorâte 16 persoane, iar altele 32 au fost rănite, aceasta fiind una din cele mai de răsunet crime din câte au cunoscut Statele Unite.

Whitman a fost ucis de poliţie, iar autopsia a relevat un lucru uimitor: tânărul avea o tumoare de mărimea unei nuci, iar o comisie special convocată a stabilit că ea ar fi putut cauza deficitul de control asupra emoţiilor şi acţiunilor.

Există presupunerea că acea tumoare a strâmtorat amigdala, dereglând reacţiile fiziologice ale acesteia, iar în consecinţă au fost afectate emoţiile şi în general comportamentul individului. Pe fundalul unor frustrări din viaţa privată, deranjul provocat de tumoare şi pulsiunile amigdalei ar fi putut genera crima oribilă a lui Whitman.

Protejați-vă copiii de traumele la cap; impactul lor este camuflat și de lungă durată. Unele comportamente deviante au originea în traumele cranio-cerebrale din copilărie, în timp ce noi încercăm să aplicăm „alifii” psihotepeutice, care sunt ineficiente în tratarea problemelor somatice.

© Dorian Furtună, etolog

(Fragment din cartea ”Homo aggressivus”)
(În carte sunt prezentate toate sursele bibliografice).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *