Dacă Pământul s-ar fi cufundat în șase zile de întuneric…

 

”NASA ne anunță că în decembrie Pământul va fi în întuneric aproape complet timp de 6 zile, din cauza unei furtuni solare”. Acest zvon a circulat recent în mass-media și pe reţelele de socializare. Deși, evident, este vorba de o glumiță, a fost nevoie de dezmințiri din partea oficialilor NASA, pentru a-i potoli pe cititorii mai creduli, care reușiseră să se panicheze.

Dar, dacă am face un exercițiu de imaginație și ne-am închipui că pe Pământ s-ar cufunda, într-adevăr, în șase zile de întuneric, cum s-ar comporta oamenii?

Mai întâi de toate, din cauza distabilizării grave a bioritmurilor, noi am suporta un grad enorm de frustrare, ceea ce va avea drept consecință o izbucnire a violențelor. Relaţia dintre frustrare şi agresivitate este bine cunoscută în psihologie și etologie, se știe că factorii de mediu pot avea un impact substanțial asupra comportamentului oamenilor și animalelor.

Dar să luăm lucrurile pe rând. În anii 1999-2002, eu personal am efectuat un şir de experimente asupra comportamentului agresiv al albinelor melifere (Apis mellifera) şi am constatat că gradul lor de agresivitate creşte semnificativ în zilele caniculare, cu o intensitate înaltă a radiaţiei solare, şi în condiţiile când ritmurile de zi-noapte sunt perturbate (cum ar fi în timpul eclipsei solare).

La 11 august 1999 în Europa s-a produs o eclipsă aproape totală de Soare. Am reușit să profit de acel eveniment şi am testat cum influenţează eclipsa comportamentul albinelor. Eclipsa solară este un fenomen rar întâlnit în natură şi, pentru animale, dar şi pentru om, întotdeauna reprezintă o abatere de la mersul firesc al lucrurilor. Animalele sunt luate prin surprindere şi nu reuşesc să se acomodeze la această deviaţie bruscă a luminozităţii şi temperaturii. Ele suportă dereglări fiziologice, comportamentale şi ale ritmului de viaţă.

Cât priveşte agresivitatea, înregistrările mele au arătat că dimineaţa, până la începutul eclipsei, gradul de agresivitate al albinelor era obişnuit în comparaţie cu alte zile. În faza de apogeu a eclipsei numărul atacurilor a crescut de ~ 5 ori. Cel mai înalt grad de agresivitate a fost înregistrat în faza de încheiere a eclipsei, când activitatea de zbor a albinelor a revenit la normal. În această fază, numărul atacurilor era de 3,5 ori mai mare decât în faza de apogeu. Deci, creșterea gradului de agresivitate în timpul eclipsei solare a fost uimitor de înaltă.

Am studiat şi alţi factori care provoacă reacţia agresivă a albinelor. Unul dintre aceştia sunt temperaturile înalte. În zilele caniculare, când temperaturile erau de 35 C la umbră, albinele erau de 3 ori mai agresive decât dimineaţa sau seara. În amiaza zilelor cu arşiţă, albinele înţepau „ţinta” de 7 ori mai intens, decât în amiaza zilelor cu temperatură moderată.

Acestea sunt, în mod evident, reacţii de frustrare; iritarea cauzată de schimbarea bruscă a bioritmului sau de temperaturile aride s-a exteriorizat sub formă de agresivitate generală.

Aceste reacţii comportamentale sunt cvasiuniversale şi pot fi extrapolate şi asupra altor specii de animale, inclusiv asupra omului. Există informații că și şerpii, în special viperele, devin mai agitate şi mai agresive pe timp de arşiţă.

Impactul factorilor de mediu, inclusiv al temperaturilor înalte şi al perturbărilor de bioritm, este într-o măsură considerabilă valabil şi pentru specia umană. În spitalele de psihiatrie, bunăoară, pacienţii devin mai violenţi pe vreme de caniculă. Medicii sunt nevoiţi să le administreze doze mai mari de calmante. Pe arşiţă, creşte şi numărul internărilor, deoarece se acutizează unele tulburări psihice.

Deşi oamenii vor spune că se simt „epuizaţi” sau „apatici” pe timp de căldură, cercetările au arătat că în realitate ritmul lor cardiac este mai accelerat; ceea ce este un precursor şi un însoţitor al stărilor de excitaţie fiziologică şi psihologică.

Pe fundalul vreunei frustrări, se poate uşor produce un transfer de excitaţie de la o sursă la alta. Ne enervează căldura, sau altceva care nu putem înlătura şi descoperim că încep să ne enerveze şi alte detalii. Așa cum susține Teoria Transferului de Excitație, a lui Dolf Zillmann, excitaţia reziduală care a fost creată de un stimul va amplifica gradul de excitaţie a răspunsului adresat către un al doilea stimul.

În asemenea caz, frustrarea şi agresivitatea acumulată o reorientăm spre indivizii din preajma noastră. E mai mare probabilitatea să ridicăm vocea, să facem mimici furioase, să agresăm o persoană verbal sau fizic. Şi nu e deloc lipsită de logică şi efect montarea climatizoarelor în cele mai divesre instituţii sociale: şcoli, întreprinderi, închisori, spitale, pentru a exclude un factor important al frustrării – temperatura exagerat de ridicată.

Însă nu poate fi redusă artificial temperatura de afară. Studiile de psihologie socială au dezvăluit că există o corelaţie liniară între sporirea temperaturii şi gradul de agresivitate. Sporeşte nivelul general de delincvenţă, mai ales nivelul de violenţă domestică, violurile, alte acte de agresiune. Nu doar în zilele caniculare, dar şi în lunile şi în anii cu temperaturi medii mai ridicate se produc mai multe cazuri de violenţă. Datele ştiinţifice care demonstrează aceste influenţe şi corelaţii sunt tot mai numeroase.

Unii oameni (1-2%) pe vreme de caniculă suferă în mod deosebit, lor le este proprie aşa-numita tulburare afectivă sezonieră (seasonal affective disorder (SAD)), care provoacă depresie, anxietate, predispoziţie spre violenţă şi gânduri suicidale. Alţi autori au demonstrat că schimbările climatice pot afecta starea psihică la categorii şi mai largi de oameni (aproximativ 10% din populaţie). Corespunzător, atât aceşti cetăţeni, cât şi alţii din vecinătatea lor încep să sufere de stări de anxietate şi depresie generală, soldate cu suiciduri; de aici izvorăsc şi diferite comportamente asociale şi antisociale.

Pornind de la constatarea că din frustrare şi depresie izvorăsc diferite comportamente antisociale, cercetătorul american Matthew Ranson prognozează o explozie a infracţionalităţii în SUA din cauza încălzirii globale şi a temperaturilor aride în deceniile care vin. După calculele lui aproximative, în perioada anilor 2010 – 2099, în Statele Unite se vor produce adiţional la statisticile obişnuite 22.000 de omucideri, 180.000 de violuri, 1,2 mln. de atacuri banditeşti în formă agrvată, 2,2 mln. de atacuri simple, 260.000 de jafuri, 1,3 mln. de tâlhării, 2,2 de furturi, 580.000 de furturi de maşini. Toate aceste crime vor dăuna statului inclusiv financiar, pierderile fiind între 38 şi 115 mlrd. dolari.

Au existat şi alte predicţii de acest fel. Desigur că aceste calcule sunt făcute cu o mare aproximaţie; lucrurile pot evolua mai puţin rău, sau, din contră, mai rău. Ele însă indică trendul general, de sporire a violenţei în societate sub influenţa temperaturilor înalte.

Acum, dacă revenim la exercițiul nostru de imaginație despre scufundarea Pământului în întuneric, înțelegem că se va produce o perturbare colosală a bioritmurilor în lumea vie. Și aceleași mecanisme de frustrare care me fac agresivi din cauza temperaturile înalte ne vor face deosebit de agresivi din cauza întunericului.

Dar e mai mult decât atât. Psihologii sociali și criminologii cunosc de mult timp că noaptea și întunericul, în particular străzile neiluminate, servesc drept motiv puternic de frică pentru oameni. Și asta fiindcă întunericul servește și drept stimul pentru comportamentele antisociale și delincvente. Indivizii au senzația că sunt protejați de anonimat, le este afectat simțul moralității, spun mai ușor minciuni.

Până și aflarea într-o cameră slab întunecată sau purtarea ochelarilor de soare le induce persoanelor iluzia că sunt anonimi, că nu vor fi recunoscuți, că nu le vor fi descifrate intențiile. Corespunzător, se poate reduce gradul de onestitate și de bună purtare al indivizilor. Deci, uneori, o lampă mai luminoasă ar putea preveni anumite comportamente neetice.

În concluzie, câteva zile de întuneric aproape deplin ar fi dezastruoase pentru omenire. Și nu doar din cauza diferitelor problemele de ordin tehnic, ci mai cu seamă din cauza declanșării unor mecanisme comportamentale asociate cu violența și delincvența. Ar porni o reacție în lanț a diferitelor surse de frustrare social, pe care guvernelor le-ar fi fost foarte dificil să le amortizeze în vreun fel.

Șase zile pe întuneric ar fi scos în lumină partea ascunsă a fiecăruia dintre noi, a oamenilor în general. Ar fi fost un experiment interesant pentru cercetători, dar extrem de periculos pentru societate.

 

 

© Dorian Furtună, etolog

(Fragment din cartea ”Homo aggressivus”)

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *