De ce suporterii se comportă nebunește

 

(Fragment din cartea ”Homo aggressivus”)

Întrecerile sportive îi implică emoţional nu doar pe jucători, ci şi pe spectatori. Este bine cunoscută înclinaţia pasionaţilor de fotbal de a transpune competiţia de pe terenul de joacă pe terenul unor confruntări violente în tribune, între suporteri.

Nu puţini spectatori se duc la meci nu atât pentru a avea o plăcere estetică de la joc, cât pentru a-și striga emoțiile, pentru a trăi senzația de coeziune cu echipa sau pentru a participa la încăierările între grupurile de fani care însoţesc jocul. Şi chiar şi cei care nu sunt implicaţi în rivalităţi directe, adică majoritatea suporterilor, oricum trăiesc pe durata competiţiei emoţii neobişnuit de intense, de natură să inducă stări de afect şi comportamente incontrolabile.

Există mai multe cauze ale freneziei suporterilor pe durata meciului sau după consumarea acestuia. În primul rând, competiţia sportivă prilejuieşte manifestările emoţionale neîngrădite. E o stare întrucâtva asemănătoare dezinhibării care însoţeşte consumul de alcool. Unii suporteri într-adevăr devin supraexcitaţi din cauza consumului de alcool, însă acest factor nici pe departe nu explică frenezia generală de pe tribune; mulţi dintre suporterii care se manifestă emoţional nici măcar nu au alcool cu ei. Cauzele sunt altele şi mult mai complexe. Excitaţia e de natură profund psihologică. Spectatorii ca şi cum ar fi contaminaţi afectiv de scena şi procesul luptei sportive, emoţionalul arhaic sfidează barierele morale sau raţionale şi se revarsă într-o isterie colectivă.

La spectatorii din tribune se produce și o reflexie a competiţiei dintre echipele de pe teren, o reîntoarcere colectivă la modelul arhaic de comportament competitiv şi de grup; instinctiv, suporterii se asociază cu echipa care luptă, la fel cum s-ar asocia cu tribul natal care se războieşte. O echipă de fotbal, bunăoară, e asemeni unei cete de bărbaţi din vremurile paleolitice, când 10-15 persoane acţionau împreună, vânau, aveau o distribuţie clară a rolurilor. Tiparul existenţei unor astfel de grupuri se mai păstrează încă în adâncul inconştientului bărbaţilor contemporani, astfel încât jocul unei echipe de fotbalişti pe teren trezeşte un reflex de coparticipare şi emoţii arhaice corespunzătoare: este dezvăluită dorinţa noastră internă, arhaică, de aderenţă şi solidarizare cu un grup de bărbaţi aflaţi în acţiune.

Frecvent, agitaţia spectatorilor nu se limitează la strigăte şi gesturi energice. Încă din perioada Romei Antice se cunoştea că turbulenţa emoţională care cuprindea spectatorii în timpul sau după încheierea competiţiilor putea lua forma unor încăierări cu final tragic. Pentru a linşti mulţimea, oamenilor li se distribuiau fructe şi pâine, de unde provine şi expresia bine cunoscută „pâine şi circ”.

În universul distracţiilor sportive organizate în amfiteatrele romane existau asociaţii de suporteri, numite „demes”, care erau bine consolidate şi influente. Pe vremea împăratului Justinian, bunăoară, aceste organizaţii de suporteri se transformaseră în nişte entităţi sociale, aidoma unor grupuri ideologice sau partide politice. Ele erau divizate nu doar pe criteriul preferinţelor sportive, ci şi pe criterii de preferinţe religioase sau politice. În tribunele arenelor, fanatismul şi violenţa acestor suporteri întreceau frenezia fanilor echipelor de fotbal din prezent şi în unele cazuri triumful unei echipe sportive putea provoca între galerii ciocniri de proporţii inimaginabile, cu mii de morţi de ambele părţi.

Şi în timpurile noastre sunt nenumărate cazurile când situaţia de pe stadioane degenerează în dezordine atunci când miza meciului implică o investiţie emoţională extremă. Un exemplu de acest fel este întâmplarea teribilă din 1964, din Peru, când în oraşul Lima s-a produs una din cele mai mari catastrofe din lumea fotbalului, generată de exasperarea emoţională a suporterilor. Se juca meciul dintre naţionala peruană şi cea argentiniană, iar învingătoarea urma să plece la olimpiada din Tokyo.

Cu două minute înainte de fluierul final, peruanii înscriu golul decisiv, însă arbitrul îl anulează şi naţionala peruană este sortită să rămână acasă. Reacţia suporterilor a fost furibundă. În cadrul dezordinilor de o violenţă cumplită, care s-au transformat într-o adevărată revoltă şi ciocniri cu poliţia, şi-au pierdut viaţa 318 oameni, mulţi fiind asfixiaţi în busculadele formate de mulţimea în mişcare, iar peste 500 au fost răniţi. Vreme de o lună după această tragedie în Peru a fost declarată stare excepţională, pentru potolirea spiritelor.

Un măcel fotbalistic de proporţii s-a produs în 1991 în Republica Sud-Africană. Acolo, în oraşul Orkney, meciul dintre echipele Kaizer Chiefs şi Orlando Pirates a fost însoţit de o rivalitate deosebit de agresivă dintre suporteri; în consecinţă, 42 de oameni au murit, iar alţi 50 au fost răniţi în urma busculadei şi a ciocnirilor extrem de violente dintre microbiști. Culmea e că peste 10 ani doar, în 2001, pe stadionul Ellis Park, un alt meci dintre cele două echipe a atras peste o sută de mii de suporteri, care au creat o busculadă fatală, în care au murit 43 de oameni.

E curios că excitaţia emoţională a suporterilor se manifestă nu doar în timpul prezenţei lor pe stadion, ci şi la distanţă, când stau în fața ecranului televizorului. Vizionarea unui meci de fotbal cu miză, între două echipe naţionale, declanşează la telespectatori emoţii care pot erupe în cazul unei înfrângeri sau chiar al unor inconvenienţe de ordin tehnic.

E grăitor în acest sens un incident produs în orăşelul Kindia din Guineea, în ianuarie 2012, când o pană de curent care s-a produs tocmai în timpul unui meci dintre Guineea şi Ghana a provocat mai multe violenţe. După întreruperea curentului, numeroşi fani furioşi, care nu au putut viziona până la capăt meciul, au ieşit pe stradă şi au incendiat sediul local al companiei de energie electrică din Guineea, au vandalizat câteva magazine şi au distrus numeroase maşini.

Aşadar, acţiunea de pe teren îi poate afecta într-o măsură atât de mare pe spectatori, încât aceştia se lasă cuprinşi de emoţii ieşite din comun, care le subordonează raţiunea, discernământul şi autocontrolul. Ei se comportă nebunește în acele momente, pentru a reveni la normal după consumarea evenimentului sportiv.

(Va urma)

© Dorian Furtună, etolog

(Fragment din cartea ”Homo aggressivus”)

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *