De ce tinerii devin extremiști și teroriști

(Fragment din cartea ”Homo aggressivus”)

De ce unii indivizi devin teroriști? Ce îi face să adere la mișcările extremiste? Cum se întâmplă că ei acceptă să omoare oameni civili și să se sinucidă în numele unei cauze religioase sau ideologice? Există mai multe explicații ale acestor fenomene psihologice, numeroase teorii și ipoteze.

Fără a face o trecere în revistă a principalelor teorii (există alte surse despre asta), eu voi încerca să demonstrez că aderarea la mișcări extremiste și terorismul reprezintă un trend în creștere în secolul XXI. La aceasta contribuie atât unele schimbări demografice din lume, cât și modul modern de viață, oricât de paradoxal ar suna acest lucru.

 

Masculinizarea demografică și poligamia

Să începem cu demografia. În ultima perioadă în unele țări asiate, ca India, China a fost semnalată o tendință destul de curioasă, numită masculinizare demografică. Este vorba despre creşterea ratei bărbaţilor tineri la nivel de populație, care va fi tot mai accentuată în următoarele decenii.

Potrivit expertului francez Cristophe Guilmoto, în ţările respective majoritatea nou-născuţilor sunt de sex masculin. Dacă înainte se năşteau de obicei 104-106 băieţi la 100 de fete, acum raportul e de 112 (în India şi Vietnam) şi chiar de 120 de băieţi la 100 de fete (în China). Aceeaşi situaţie e caracteristică pentru ţările din Asia Mijlocie, Caucazul de Nord, Balcani.

La aceasta se mai adaugă unele tradiţii barbare de selecţie post-natală a nou-născuţilor, prin păstrarea vieţii doar pentru băieţi; plus posiblităţile tehnologiilor medicale (sonografia) care permit identificarea sexului fătului la etape timpurii, ceea ce le permite unor părinţi să se izbăvească de fătul de sex feminin. Din cauza acestor practici, omenirea a pierdut în ultimile decenii peste 100 de milioane de femei, prin nenaşterea sau omorul post-natal al acestora. Numai în India sunt avortaţi anual peste jumătate de million de fetuşi de sex feminin.

În consecinţă, într-un viitor relativ apropiat în acele regiuni de pe glob se va produce o criză a femeilor disponibile pentru măritiş, ceea ce va crea o concurenţă acerbă în rândul bărbaţilor, va creşte incidenţa agresiunilor sexuale şi a conflictelor în general. În ultimii ani, sunt tot mai numeroase știrile despre violurile în grup care se produc în India, în special a femeilor din castele considerate inferioare.

terorism 1

Unii cercetători declară în mod expres că sporirea ratei procentuale a bărbaţilor din unele ţări asiate va duce la creşterea incidenţei crimelor, violenţei, războaielor locale, a instabilităţii politice, a traficului de femei şi a prostituţiei.

Şi cunoscutul psiholog evoluţionist Robert Kurzban, de la University of Pennsylvania, consideră că masculinizarea populaţiei în Asia de Sud-Est, mai cu seamă în China, reprezintă una dintre cele mai mari provocări ale secolului XXI. Potrivit estimărilor, în China anului 2020 vor exista cu 30 de milioane mai mulţi bărbaţi decât femei, ceea ce înseamnă că minimum 15% dintre bărbaţii tineri vor rămâne fără parteneră.

În rezultat, va spori nivelul general de testosteron la scara întregii populaţii masculine, se vor acumula frustrări, se va înregistra o escaladare a spiritului competiţional, bărbaţii se vor angaja în activităţi cu risc sporit, se vor multiplica comportamentele antisociale. Echilibrul social se va clătina, iar o eventuală instabilitate economică şi socială în China ameninţă stabilitatea întregii lumi.

În contextul masculinizării demografice, societăţile unde se practică poligamia sunt cele mai vulnerabile, deoarece acolo competiţia intrasexuală e foarte dură. Dacă un bărbat are, bunăoară, patru soţii, atunci alţi trei bărbaţi vor rămâne lipsiţi de şansa de a se reproduce. Chiar şi în societăţile occidentale monogame, un bărbat căsătorit poate avea relaţii adultere cu o amantă, sau poate divorţa de prima soţie şi se căsătoreşte cu una mai tânără, în acest fel generând o criză competiţională în rândul bărbaţilor tineri singuratici, care vor fi nevoiţi să concureze în număr mare pentru un număr comparativ mic de femei tinere. Deci, cu cât mai poligamă este o societate, cu atât mai violentă va fi ea (cum se întâmplă în ţările foarte poligame din Africa sub-sahariană).

Există o ipoteză potrivit căreia lipsa femeilor accesibile pentru relaţii sexuale şi măritiş din societăţile musulmane poligame ar fi una din cauzele răspândirii fenomenului terorismului sinucigaş în vremurile noastre. Numeroşi bărbaţi tineri, cu un statut insuficient de înalt pentru a obţine femei, aleg calea unei terori suicidale, fiindcă au convingerea că după moarte, potrivit Coranului, vor ajunge în paradis, unde vor beneficia de compania a 72 de virgine. În condiţiile când o bună parte dintre bărbaţi sunt practic excluşi de la procesul reproductiv, chiar şi o promisiune vagă privind accesul la femei, cum e cea din preceptele islamice, este destul de persuasivă.

Creierul nostru este programat să funcţioneze după aceleaşi principii ca şi acum 100.000 de ani, când existau doar lucruri reale; astăzi, când avem de a face cu lucruri abstracte sau artificiale, creierul tot continuă să le perceapă ca fiind reale şi palpabile. Iată de ce promisiunea abstractă că există o lume de apoi, este percepută ca fiind realistă, iar cele 72 de virgine sunt privite ca un autentic trofeu de război, oferite celor mai bravi martiri.

Curios că organizaţia teroristă Al Qaeda a avut cel mai mare suport în ţările cele mai poligame: Afganistan, Pakistan, Arabia Saudită; dar nu în Turcia, unde poligamia a fost interzisă încă în anii 1920. Se consideră că una din metodele prin care ar putea fi diminuat suportul pentru terorism în aceste ţări ar fi emanciparea femeilor şi lichidarea treptată a tradiţiei poligamiei, pentru a reduce numărul bărbaţilor excluşi de la procesul reproductiv.

Primarul Londrei, Boris Johnson, făcuse la un moment dat un comentariu excentric, în stilul său inconfundabil, cu privire la cauzele care-i motivează pe unii tineri să devină teroriști. Referindu-se la luptătorii pentru Statul Silamic (ISIS), Johnson a declarat că, dacă studiezi atent profilul psihologic al teroriștilor sinucigași (prezentat într-un raport al serviciului secret britanic MI5), constatăm că aceștia sunt niște posedați de porno. ”Ei sunt literalmente niște labagii. Onaniști severi”, rostise Johnson. După care adăugase că teroriști devin tinerii în căutare disperată de respect de sine, care nu și-au găsit un rost în viață și se simt niște ratați. Deși în declarațiile acestuia există o anumită doză de impertinență și dorință de epatare, observațiile lui Boris Johnson nu sunt foarte departe de realitate.

 

În căutarea sensului vieții

Modul de viață din societățile democrate contemporane poate fi o altă cauză neașteptată a înclinației tinerilor spre extremism și terorism. În aceste societăți, pașnice și totodată pline de diverse frustrări, indivizii nu reușesc să găsească contexte pentru manifestarea instinctului agresivității și ecluze pentru deversarea diferitelor nemulțumiri de ordin social, identitar sau existențial. Diversele competiții, sportul, concurența în afaceri și politică adeseori oferă teren pentru manifestarea instinctuală și emoțională, dar nu pentru toți și nu în suficientă măsură.

Plus la aceasta, oamenii au o dorință intrinsecă de a se simți parte a unui grup consolidat, a unei identități colective (oricât de compactă numeric), care să le permită să se afirme și să exercite ceea ce am putea numi ”instinct tribal” – apartenența la grup/trib, lupta (fie și simbolică) pentru acel grup, obținerea aprecierii din partea membrilor grupului.

În lipsa unor astfel de oportunități de identificare cu o colectivitate distinctă, unii oameni pierd liantul social cu cei din comunitatea lor, pot cădea în depresie sau devin victime ale unor secte și mișcări ideologice extremiste, care le oferă mai multă împlinire emoțională, un dușman, o cauză și senzația că au un rost în viață în slujba unui grup concret. Oferta grupărilor extremiste exploatează criza de identitate a tinerilor, precum și maximalismul și spiritul aventurier propriu studenților.

terorism 3

Este ilustrativ în acest sens fenomenul înrolării tinerilor occidentali în armata de mercenari a grupării islamice extremiste ISIS. Să ne amintim că această mișcare (numită în unele surse și ISIL) s-a lansat fulminant pe scena geopolitică internațională în 2014 cu scopul de a crea un Stat Islamic. Militanții ISIS au decapitat mai mulți jurnaliști britanici și americani, au avut confruntări armate cu unele state din Orientul Mijlociu (Irak, Siria), s-au afirmat printr-o ferocitate și voință de putere ieșite din comun. Spre surprinderea tuturor, s-a constatat foarte repede că printre fanaticii islamiști cu rol de călăi există mii de voluntari tineri veniți din țările europene.

Antropologul american Scott Atran, specializat în studierea terorismului, găsește următoarea explicație acestui fenomen: voluntarii sunt în majoritatea lor tineri aflați în perioadă de tranziție și de căutare a sinelui; proaspeți absolvenți ai universităților, imigranți fără de lucru, persoane aflate în căutarea unui rost în viață – pentru ei ideologia ISIS se dovedește a fi atractivă, deoarece le umple existența de sens, le oferă niște ”valori sacre”. Devenind parte a unui grup foarte consolidat, membrii căruia se numesc între ei ”frați” și sunt devotați unei cauze comune, tinerii își realizează necesitatea de apartenență la un grup, de coparticipare la niște ritualuri colective și de afirmare personală. Iar contextul luptei le oferă și suficiente emoții (thrill), precum și șansa de a obține glorie.

Suplimentar, intervine efectul numit ”schimbare riscantă” (”risky shift effect”) – tendinţa de asumare facilă a riscului în prezenţa celorlalţi. Atunci când indivizii sunt parte a unui grup, ei se comportă mai riscant decât dacă sunt solitari. Una din cauzele acestui comportament este faptul că responsabilitatea pentru acțiunile reprobabile ca și cum este împărțită cu ceilalți; iar legăturile emoționale reduc din anxietate.

În cadrul unui grup, chiar și persoanele cu viziuni moderate ajung să împărtășească opiniile extremiste ale camarazilor săi. De asemenea, în cadrul grupului prejudecățile individuale se accentuează; cei care vin cu anumite prejudecăți, vor ajunge să fie și mai convinși în propriile prejudecăți.

O cercetare recentă a dezvăluit că oamenii care ocupă una din extremele spectrului politic sunt mai convinși în justețea ideilor pe care le împărtășesc; ei se consideră superiori ideologic și nu se lasă influeunțați de argumentele adverse. O asemenea rigiditate ideologică alimentează partizanatul politic și contribuie la polarizarea societății. Cu atât mai mult aceste înclinații și fixații de ordin cognitiv sunt proprii pentru membrii mișcărilor extremiste; ei sunt convinși de justețea absolută a idealurilor pe care le realizează.

 

Altruismul de rudenie

În cazul tinerilor originari din regiunile unde activează grupările teroriste, o motivație importantă de a adera la aceste grupări îi revine altruismului de rudenie. Altruismul de rudenie, care parte a selecției de rudenie (kin-selection) este un concept evoluționist propus și explicat de biologul englez William Hamilton. Potrivit acestui concept, un individ își poate sacrifica viața dacă prin acest sacrificiu favorizează în vreun fel supraviețuirea și succesul reproductiv al rudelor sale apropiate. Moartea martirului pentru interesele grupului este compensată prin aceea că membrii familiei sale vor răspândi gene înrudite cu ale lui; în așa fel, la nivel genetic, martirul ca și cum supraviețuiește indirect, grație succesului reproductiv al rudelor.

Studiile au arătat că mulți teroriști sinucigași au într-adevăr numeroase rude. 81% dintre teroriștii palestinieni, bunăroara, provin din familii cu nu mai puțin de opt membri. Familiile din rândul cărora s-a ivit un martir obțin un prestigiu înalt în comunitate și în unele cazuri sunt remunerate, cu sume care variază între 10.000 și 25.000 de dolari americani. Deci, chiar dacă teroristul s-a sinucis într-un atac armat și nu a lăsat urmași direcți, el le oferă membrilor familiei sale oportunitatea de a trăi mai bine și de a lăsa ei mai mulți urmași, care vor avea gene înrudite cu ale teroristului.

Din perspectiva selecției la nivel de gene, această strategie se dovedește a fi avantajoasă. Genele altruismului de rudenie se transmit la alte generații, apar alți indivizi gata să se sacrifice, care aderă la mișcările extremiste și teroriste. Ca să parafrazez o cunoscută butadă, mama teroriștilor e mereu gravidă.

Să avem în vedere și factorul popularității unei idei. Martirajul terorist, sinuciderea în numele unor idealuri religioase, sacrificiul ca virtute, toate aceste concepte ca și cum ”se infiltrează” în creierul tinerilor din regiunile dominate de islamul radical. Este potrivită aici invocarea conceptului de ”mem”. Biologul evoluționist Richar Dawkins a propus în 1976 conceptul de ”mem”, ca echivalent cultural al genelor. Tot așa cum, la nivel biologic, unele gene au o rată de răspândire mai înaltă de la o generație la alta, la nivel cultural există idei și comportamente deosebit de populare care se transmit de la un grup la altul, de la o generație la alta.

Privite prin prisma conceptului de mem, înțelegem că ideologiile, religiile, cultura, tradițiile, inovațiile științifice care au trecut testul timpului sunt meme de succes, care supraviețuiesc și se răspândesc, la fel ca și genele de succes într-o populație. Prin aceeași prismă, a conceptului de mem, poate fi privită și înțeleasă popularitatea interpretărilor radicale din Coran. Pe măsură ce tot mai mulți tineri se sacrifică de dragul unor viziuni religioase radicale și obțin faimă post-mortem în comunitatea lor, acele viziuni radicale se răspândesc și devin populare în rândul altor și altor tineri.

Plus la toate, să luăm în considerare și factorul presiunii sociale. Într-o societate unde onoarea și altruismul de grup reprezintă unele dintre cele mai înalte virtuți, vom găsi o influență socială foarte puternică în spatele deciziilor de suicid terorist. Dacă decizia de a muri prin autosacrificiu este încurajată și de credințele religioase, și de oamenii apropiați, și de dorința de a fi erou, aceasta decizie nu mai pare atât de imposibilă.

 

O chestiune de identitate

Există și alte explicații ale convertirii la extremism și terorism.Experții de la centrul internațional de studiere a extremismului violent, Hedayah, din Emiratele Arabe Unite, au constatat din discuțiile avute cu extremiști că două aspecte stau la baza orientării către extremism: insecuritatea privind identitatea proprie și deci nevoia de căutare a propriei identități, precum și angajarea totală pentru o cauză care să dea semnificație vieții. Politica și ideologia reprezintă doar un pretext pentru extremism, explică oficialii Hedayah.

Aceste constatări consună cu concluziile altor studii de specialitate, care susțin că oamenii sunt mereu în căutarea unei certitudini privind propria identitate, individuală și de grup, precum și privind fenomenele din jur. Și cu cât este mai mare nesiguranţa personală şi gradul de anxietate a unui individ, cu atât este el mai pornit să facă parte din grupuri guvernate de dogme. De aceea, atunci când un grup are o identitate distinctă și oferă un sentiment de claritate şi stabilitate cognitivă, indivizii obţin satisfacţia dobândirii unei certitudini, internalizează normele grupului, îşi asumă convingerile, atitudinile şi comportamentele grupului, se conformează cu acestea şi se ataşează profund faţă de grup.

Iar conformarea cu normele propriului grup are ca efect secundar neacceptarea normelor grupurilor străine şi sporirea prejudecăţilor faţă de acestea, fiindcă avem și înclinația de a identifica diferențele între grupuri, de a ne diviza în ”noi” versus ”ei”, de a categoriza indivizii din jur în ”ai noștri” și ”străini”. Cu alte cuvinte, mișcările extremiste oferă oportunitatea modelării unei identități și formează o viziune concretă asupra lumii, ceea ce asigură un confort psihologic.

În general, în cadrul grupurilor militare, radicale sau teroriste indivizii pot trăi niște metamorfoze identitare uimitoare. Ei încep să se identifice cu ceilalți membri ai grupului, se solidarizează cu aceștia, formându-se așa-numita ”frăție de arme”. Se creează legături emoționale la fel de puternice ca cele de rudenie sau chiar mai devotate. Membrii grupului devin un substitut al familiei, un fel de rude fictive (fictive kin), în raport cu care se activează în mod incontient mecanismul altruismului de rudenie.

Altfel zis, la camarazii care au luptat cot la cot apare un altruism de sacrificiu asemănător celui de rudenie, care îi poate face să-și jertfească viața de dragul celorlalți (chiar dacă ei nu sunt membri ai familiei/tribului/etniei). Se produce o ”fuziune identitară” (”identity fusion”) care modifică radical psihologia individului; el se identifică cu grupul și cu valorile lui. Relații de rudenie fictive, imaginare se creează între membrii grupărilor extremiste și datorită faptului că ei împărtășesc aceeași ideologie, aceleași valori, aceleași emoții, au același dușman și aceeași cauză sacră.Cu cât aceste atașamente sunt mai puternice, mai profunde, cu atât e mai mare gătința de sacrificiu în numele lor.

tinerii extremismul

De dragul camarazilor-”frați” și a cauzei sacre, indivizii sunt gata să omoare și să moară. Iată ce metamorfoze psihologice se întâmplă cu tinerii atrași în grupuri de acest fel. Uneori e mai dificil să atragi tinerii în aceste structuri decât să-i convingi să se sacrifice.

 

Gustul aventurii

Imediat după atacul terorist asupra redacției parisiene Charlie Hebdo, Scott Atran a oferit un interviu pentru revista Nature în care povestește despre atmosfera din societatea franceză și factorii sociali și psihologici care încurajează orientarea tinerilor spre terorism. El afirma că în Franța musulmanii constituie 7,5% din populația generală, dar tocmai 60-75% din populația din închisori. În mare parte, această rată a infracționalității se datorează sărăciei în care trăiesc imigranții, precum și lipsei de educație adecvată. Dintre acești tineri, nu e dificil să fie recrutați viitori teroriști.

Dar ar fi o greșeală să ne închipuim că doar tinerii musulmani din mediile sărace sunt atrași de extremism. Un sondaj a arătat că 27% dintre tinerii francezi de 18-24 de ani (nu doar musulmani), demonstrează o atitudine favorabilă față de Statul Islamic. Ei sunt seduși de ideologia ISIS, de ascensiunea sa glorioasă, de impresia că pe așa cale poate fi schimbată lumea, susține Atran. Teroriștii care au săvârșit actele teroriste la Paris, pe 7 ianuarie 2015, s-au bucurat de o faimă internațională; o faimă pe care și-o doresc mulți tineri, fie și cu prețul vieții.

Desigur că doar puțini dintre cei atrași de ideologiile și modelele extremiste vor lua în realitate calea terorismului; însă, raportat la procentul mare al celor pasionați, numărul recruților este impresionant. Deci, tinerii au nevoie de un fundament ideologic (politic, religios sau de altă natură), și o societate democrată care se vrea integră și stabilă trebuie să țină cont și de acest aspect psihologic important.

Psihologul evoluționist olandez Mark Van Vugt adaugă la lista motivelor care îi fac pe tineri să adere la ISIS și dorința lor de a gusta din aventura războiului (în ciuda riscului de a fi omorâți), de a obține un statut social special, de a fi considerați eroi printre semenii lor. Mark van Vugt examinează înrolarea tinerilor în armata de mercenari a ISIS ca o reflectare a înclinației biologice inerente firii masculine de a lupta și a se manifesta agresiv. Acești tineri războinici trăiesc și o stare neurofiziologică de satisfacție (eliminarea de dopamină și oxitocină) de pe urma bătăliilor în care sunt implicați și a victoriilor dobândite. În plus, mulți dintre ei cred că moartea prin sacrificiu le va fi răsplătită prin cele 72 de virgine de care se vor bucura în paradis, conform religiei islamice.

Toate acestea explică, cel puțin parțial, de ce ideologia extremistă emanată de ISIS și oportunitățile de afirmare masculină pe care le oferă par atât de fascinante pentru un număr impresionat de tineri musulmani nu doar din țările islamice, dar și din statele occidentale. E adevărat că și unele femei sunt fascinate de ”romantismul” pe care îl emană ISIS, însă numărul acestora e mult inferior, extremismul militant și lupta fiind totuși caracteristice naturii masculine decât celei feminine.

Apropo, o parte dintre motivele de mai sus sunt valabile și pentru a explica implicarea diferiților voluntari în războiul civil din Ucraina, unde rebelii pro-ruși se bucură de un larg suport din partea luptătorilor veniți mai ales din Rusia, dar și din unele țări europene. Alături de dorința de aventură și atașamentul camaraderesc, la unii dintre acești voluntari este foarte puternic crezul ideologic și religios ortodox; ei vin să lupte cu convingerea că apără o cauză sacră în cadrul unui ”război sfânt”.

 

O tendință în creștere

Unii experți afimă că tinerii care comit atentate teroriste sinucigașe ar suferi de un delir maniacal; aceștia sunt cuprinși de o euforie psihotică, devin puternic atașați de ideile care le sunt inoculate în cap și au o impresie denaturată despre propria însemnătate. Delirul, la un moment dat, ar provoca acțini incontrolabile și violență dusă la extrem. Poate în unele cazuri așa este, dar, totuși, este important să înțelegem că majoritatea teroriștilor sunt persoane normale din punct de vedere psihic, deși au un mod diferit ideologic și religios de a vedea lumea.

De cele mai multe ori aderarea la grupările extremiste și teroriste nu este o reflectare a vreunor tulburări mentale, ci consecința unui set de atitudini, dispoziții și înclinații ale persoanei. Tinerii devin extremiști și teroriști fiindcă trăiesc într-un climat social și psihologic care le poate induce dorința de a adera la o grupare cu viziuni radicale.

Deci, dorința de a dobândi un rost al propriei existențe, de a fi important în cadrul unei ”frății”, dorința de a trăi momente excitante și deliberat periculoase, dincolo de normele sociale și formalitățile vieții obișnuite, dorința de a fi mereu vigilent, de a trăi ”adrenalinic” și interesant, nu banal, reprezintă principalul combustibil al celor care decid să adere la diverse grupuri radicale. Acolo, multe împliniri instinctuale și emoționale devin posibile, fie și pe termen scurt. Așa ajungem să ne pomenim cu armate de tineri crescuți în medii democrate, dar fascinați de extremism și terorism.

Dorința de a trece prin momente excitante stă la originea multor decizii și acțiuni care par ciudate la prima vedere. Unii oameni se aventurează să viziteze zona părăsită și radioactivă de la Cernobyl (Ucraina); alții practică turismul extrem, plin de pericole, lipsuri și încercări. Britanicii, bunăoară, procură bilete de călătorie în Siria, Mali, Pakistan, Afganistan, pentru a fi alături de focarul conflictelor militare.

Plictiseala îi poate determina pe unii tineri să anunțe alarme false cu bombă ; sau chiar să confecționeze bombe artizanale. Oamenii simt nevoia să-și testeze nervii, să trăiască emoții noi, să-și manifeste niște instincte multă vreme inhibate. Și, în anumite cazuri, ei aleg să adere până și la mișcări extremiste. E o tendință în creștere.

O societate democrată, așadar, trebuie să facă posibilă o gamă largă de modele comportamentale, care să permită realizarea diferitelor emoții și instincte, în mod inofensiv. Într-o societate, tinerii trebuie să găsească și suficiente repere morale și ideologice echilibrate care să-i fascineze și să-i inspire, altfel, le vor găsi în cadrul mișcărilor radicale și războinice. Complementar, un factor important de moderare a conflictelor intergrupale este diversificarea socio-culturală. Multitudinea de entităţi sociale din cadrul unui socium sporeşte varietatea grupurilor (asociaţii, cluburi, partide, formaţii, echipe, ligi, ghildii, sindicate) cu care individul se poate identifica.

În acest fel, într-o democrație, numărul conflictelor sociale se poate înmulţi, pe linia de rivalitate dintre unele entităţi (de exemplu competiţia dintre echipe sau partide), dar ele sunt mult mai puţin acute decât eventualele conflicte identitare etnice; expresia generală a instinctelor agonistice ale bărbaţilor va fi secvenţionată pe mai multe dimensiuni.

E mai bine să avem mai multe conflicte minore, decât unul sau câteva conflicte majore. Conflictele, oricum, sunt inevitabile; contează pe care le încurajăm. Deocamdată, însă, ideologiile radicale și mișcările extremiste par a fi mult mai atractive pentru tineri. Și aceasta e o problemă care poate torpila definitiv stabilitatea în secolul XXI.

 

© Dorian Furtună, etolog

(Fragment din cartea ”Homo aggressivus”)

 

Comments

  • Excelentă analiza. Şi concluzia este interesantă.

  • Cornel Cretu spune:

    O analiză pertinentă…

  • Felicitari domnule Dorian Furtuna pentru aceasta analiza! Frustrarea sexuala a tinerilor din populatiile musulmane este, de asemenea, proportionala cu statutul social. Cu atat mai lesne procesul de recrutare. Alexandru, Bucuresti

  • d.p. spune:

    mi se pare minunat ca reusiti sa va pastrati perfect echilibrul, in aceste zile in care aproape toata lumea exagereaza

  • d.p. spune:

    voi posta pe Contributors acest articol, fiind curios ( si increzator) cum vor reactiona cei de acolo.
    il salut si pe Alexandru, Bucuresti, bucurindu-ma ca a fost sensibil.
    nu am cont pe FB, l-as fi postat, dar am trimis pe mail unor oameni destul de avizati, inclusiv studenti,
    aceasta contributie ….

  • d.p. spune:

    incercind sa fiu corect, postez, aici, daca imi permiteti, adresa articolului de pe Contributors, tot f.f. bun !,
    la care am incercat sa trimit linkul textului dlui Furtuna :

    http://www.contributors.ro/cultura/vor-sa-ne-omoare-musulmanii/#comment-224016

  • d.p. spune:

    daca in Franta sunt, acum, mai bine de 5 milioane de musulmani (cit populatia Norvegiei), se naste, cred, intrebarea daca umorul frantuzesc, ironia &comp. trebuie sa tina cont ( si ) de aceasta schimbare demografica din mijlocul “cetatenilor” sai…, modificindu-se, astfel, “simtul umorului” populatiei (cetatenilor)…..?
    ,

  • Cred ca concentratul unei ana,ize foarte pertinente. Astept cartea. Deocamdata postez linkul pe pagina mea de Face Book.

  • Cristi Sile spune:

    Ai impletit frumos mecanisme de psiE cu dinamica socio-sexuala, si ti-a iesit o analiză reusită! 🙂
    Spui in comentariul tau ca frustrarea sexuala reprezinta o cauza importanta pentru care unii tineri islamisti devin agresivi si teroristi. O dinamica socio-sexuala oarecum frustranta se intampla si la noi, la romani, moldoveni.
    Multe fete/femei tinere se cupleaza cu straini sau cu barbati instariti, casatoriti, trecuti bine de 40 de ani – pe cale de consecinta, o multime de baieti/barbati tineri vor ramane fara partenera o buna bucata de vreme.

    Oare la noi cum se manfesta barbatii frustrati sexual de dinamica socio-sexuala?

  • Marta Vaetis spune:

    Felicitari astept cartea cu mult interes.O analiza care m-a ajutat sa inteleg ceea ce mi se parea de neinteles

  • Daniel Mois spune:

    Pe piata imobiliara, daca cererea creste cu 10%, preturile se dubleaza (O spune Kottler, numarul 1 mondial in marketing). La fel sta treba si cu masculinizarea populatiei. 120% barbati inseamna ca 20% din ei devin frustrati, si ca presiunea se DUBLEAZA. De unde si agresivitatea, tendinta razboinica. In fond, un alt mod de autoreglare darwinist al nivelului populatiei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *