Inegalitatea alimentează agresivitatea

 

(Fragment din cartea ”Homo aggressivus”)

Aşa cum un indiciu al rangului social şi un garant al accesului la resursele necesare este starea financiară a individului, nu e de mirare că o rată înaltă a omuciderilor se înregistrează în acele țări, regiuni și cartiere unde există o mai mare inegalitate economică între comunităţi şi indivizi. În general, inegalitatea şi competiţia economică dură reprezintă un predictor solid al comportamentelor de risc şi al delincvenţei.

Potrivit datelor statistice, peste 90% dintre omucideri în lume se produc în ţările cu un nivel scăzut sau mediu de dezvoltare economică. Rata violenţelor şi omorurilor este mai ales înaltă în ţările unde decalajul dintre bogaţi şi săraci este însoţit de o sporire a numărului de tineri la nivel de populaţie. O asemenea ţară este, de exemplu, Brazilia, unde în perioada anilor 1980 – 2010 s-a înregistrat o creştere constantă a procentajului de omucideri pe cap de locuitor, pe fundalul inegalităţii sociale, a exploziei demografice şi a vânzărilor de arme de foc.

Competiţia dintre bărbaţi este pronunțată mai ales în perioadele de tranziţie de la un sistem socio-economic la altul, când se produce o nouă redistribuţie a resurselor şi a poziţiilor ierarhice. Aşa s-a întâmplat în Europa Centrală şi de Est, dar şi în fostele republici ale URSS, la începutul anilor 1990; tranziţia de la economia socialistă la economia de piaţă a rezultat într-o foarte mare variaţie a statutului social, în crearea decalajului între oameni şi într-o sporire a ratei mortalităţii printre bărbaţi. Viitorul fiind incert, iar miza obţinerii unor poziţii privilegiate foarte mare, bărbaţii concurau mult mai agresiv, se angajau în activităţi cu risc înalt şi comiteau acte violente.

În acest secol decalajul dintre cei bogați și cei săraci va crește semnificativ. Această tendință e prognozată de mai multe studii. Unul dintre cei mai vestiți analiști economici, francezul Thomas Piketty, autorul best-sellerului „Capitalul în secolul al XXI-lea” (”Le Capital au XXIe siècle”), afirmă că bogăţia începe să-şi recapete supremaţia, iar societățile revin la modelul „capitalismului patrimonial”, în care domină bogăţia moştenită. Această bogăție va crește în valoare mult mai rapid decât salariile sau vânzările, importanţa capitalului în economiile moderne va atinge niveluri similare celor înregistrate înainte de primul război mondial.

Ca și în secolul XIX, bogăţia va fi concentrată în mâinile câtorva familii bogate situate în pătura de sus a structurilor sociale. În prezent, deja 1% din populaţia Statelor Unite deţine 35% din toată bogăţia, pe când în Europa cei mai înstăriţi 1% deţin aproximativ 25% din capitalul continentului. Atât în SUA, cât şi în Europa, 10% din populaţie deţine mai bine de jumătate din capital.

Conform statisticilor globale, 1% de oameni de pe glob dețin tot atâta bogăție cât celelalte 99% procente luate împreună. Inegalitatea economică în lume e pur și simplu revoltătoare și depășește imaginația cetățeanului simplu. Și tendința e că odată cu trecerea timpului bogații vor acumula și mai multe resurse.

129139608SP008_OCCUPY_WALL_

Este evident că inegalitatea economică și socială va genera rivalitate și o competiție acerbă interminabilă pentru statut social și resurse în deceniile care vin. Dar și războaie.

Biologul evoluționist Peter Turchin, de la University of Connecticut, amintește că în istorie aproape întotdeauna s-a întâmplat ca elitele politice să tindă să se îmbogățească și să concentreze în mâinile lor tot mai multă putere spre beneficiul propriu. Însă procesul îmbogățirii și al oligarhizării niciodată nu a continuat la nesfârșit; întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, se produceau revolte și războaie care restabileau pentru o vreme echilibrul sau schimbau actorii din vârful piramidei. În opinia lui Turchin, războaiele au avut și un caracter întrucâtva pozitiv în istoria civilizației, deoarece prin ”distructivitatea lor creativă” au reușit adeseori să combată inegalitățile sociale.

Așa se va produce și în viitor, inevitabil. Și ciclul răsturnării celor de sus pentru ridicarea celor de jos se va repeta din nou și din nou. După cum remarcase la timpul său economistul Thorstein Veblen, scopul pe care îl urmăresc cei din clasele inferioare nu este de a se elibera de a o clasă superioară, ci de a urca la nivelul acesteia. Așa că în viitor ambițiile și agresivitatea ierarhică vor avea suficiente motivații și teren de manifestare.

 

© Dorian Furtună, etolog

(Fragment din cartea ”Homo aggressivus”)

 

Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *