Dacă aș fi adunat toți banii dați pe cărți, mi-ar fi ajuns de o mașină bună

 

Cunoscutul etolog Dorian Furtună a acceptat provocarea SHOK.md, și a vorbit despre lectură. Este lectura o pasiune pentru el? Dorian Furtună a oferit un răspuns din perspectivă etologică. Mai multe detalii, vedeți în interviul de mai jos.

SHOK: Sunteți pasionat de lectură?

Dorian Furtună: Deloc. Pasiunea adeseori e ceva temporar, ca valul vine și ca valul trece. Există pasiuni în dragoste, pasiuni în sport, există pasiuni ideologice și tot așa. Ele nu durează întreaga viață, au o anumită ciclitate și alternanță.

Etnologul rus Lev Gumilev propusese termenul de ”pasionarism”/”passionarnosti”, prin care se referea la vitalitatea extraordinară pe care periodic o trăiește un popor sau altul. O vreme ești pasionar, apoi devii pasiv.

Deci, dacă privesc lucrurile din această perspectivă, nu pot zice că sunt doar pasionat de lectură. E ceva mai mult. Sunt probabil posedat de cărți. Sunt un biblioman. Și asta nu e neapărat bine, fiindcă vine uneori în detrimentul altor activități, mai utile, mai lumești, mai aducătoare de bani.

Unii își consumă inteligența printre scheme financiare, alții pe la show-uri televizate, eu printre cărți. Cred că bibliomania este o formă de neadaptare evolutivă.

SHOK: Cât de des citiți?

D.F: ”Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară”. E clară paralela, nu?

Pe lângă plăcerea de a citi, am și o altă motivație – necesitatea de a citi, pentru că lucrez la o carte despre agresivitatea umană și conflictele identitare, pe care intenționez să o scot în câteva volume, și trebuie să mă documentez. Iată de ce o bună parte din lecturi sunt acum în engleză, diverse articole din reviste științifice.

Când am scris ”Retorică în fața morții. Moartea oamenilor celebri” (publicată în 2007), am fost nevoit să citesc zeci de cărți despre biografiile diferitelor personalități istorice. Trebuie să recunosc că la o anumită etapă o făceam forțat, fiindcă aveam chef de beletristică, de altceva, însă lucrul asupra cărții impunea un singur gen de lecturi, pe durata a câțiva ani.

Cam la fel se întâmplă acum, numai că de această dată, citesc cărți de psihologie socială, biologie evoluționistă, antropologie.

Pe masa de așteptare stau niște cărți noi de Umberto Eco, Irvin Yalom și Daniil Granin, dar îmi impun disciplina de a mă limita deocamdată la cărțile utile documentării.

SHOK: Ce carte aveți acum pe noptieră, dacă aveți, sau care e ultima carte citită?

D.F: În prezent, alternez două cărți. Una e ”Violență. Traumă. Reziliență”, o carte de psihologie socială de la editura Polirom, despre fenomenul violenței în familie, la școală, în societate și terapiile ajutătoare.

Alta e în engleză, ”The Origin of Species”, de Charles Darwin. Am hotărât să-l citesc în original. Este uimitor să constați ce bun vizionar a fost Darwin, care cu puținele cunoștințe care erau la dispoziție în secolul XIX, a reușit să anticipeze un șir de descoperiri fundamentale în biologie. Chiar și în deceniul nostru apar cu regularitate date științifice care confirmă justețea viziunilor și previziunilor lui Darwin.

SHOK: Ce carte v-a marcat?

D.F: Voi menționa primul autor care îmi apare în memorie, care a reușit să-mi aducă multe clipe de fericire în copilărie. Este vorba despre naturalistul englez Gerald Durrell, care și-a descris într-un mod magnific copilăria și peripețiile sale. De atunci încoace, au fost mulți autori, care mai de care mai bun și mai solid, dar niciunul nu mi-a oferit acea încărcătura emoțională pe care am găsit-o în cărțile lui Durrell.

În mare măsură, a fost o impresie datorată vârstei, dar și faptului că eu însumi am avut de mic vocația de naturalist și toate relatările autorului le puteam vizualiza, empatizam cu el.

Consider că scrierile lui Gerald Durrell ar trebui să fie recomandate tuturor elevilor, fiindcă reprezintă o combinație unică de bunătate, umor, geografie, biologie și etnografie.

SHOK: Care este autorul/lucrarea preferată?

D.F: E cea mai dificilă întrebare. Nu am un răspuns exact. La diferite vârste au fost diferite cărți preferate; mai mult, majoritatea cărților erau preferatele mele în momentul citirii, fiindcă le alegeam cu grijă înainte de a le citi.

SHOK: Ce fel de lectură preferați?

D.F: Beletristică, biografii ale oamenilor de știință, cărți de psihologie socială, biologie, antropologie, etologie, filozofie.

SHOK:  Mai știți câte cărți ați citit până acum?

D.F: Prin clasele gimnaziale am hotărât să-mi scriu într-un caiet titlurile cărților pe care le citisem până atunci și pe care le voi citi în continuare. Am completat acel caiet vreo câțiva ani, apoi am abandonat catastiful. Nici nu mai știu câte titluri se adunaseră, poate vreo câteva sute, poate mai puține, nu-mi mai amintesc. Majoritatea absolută erau cărți de beletristică.

E adevărat că nu prea citeam cărțile impuse de sistemul școlar. Preferam să-mi aleg singur lecturile. Eram abonat la câteva biblioteci și de acolo alegeam ce-mi plăcea mie.

De atunci încoace, am avut cu totul alte lecturi. Beletristică mult mai rar, în schimb foarte multe cărți științifice, biografii, volume de specialitate.

SHOK: Aveți acasă o bibliotecă (câte cărți aproximativ)?

D.F: Acum, dacă înmulțesc numărul de rafturi la numărul de cărți de pe raft, ar fi cam peste o mie de cărți, repartizate pe categorii. Multe dintre ele sunt cărți relativ noi, cumpărate în acest secol. Alte câteva sute de cărți, cele moștenite de la tata, cărți editate încă în perioada sovietică sau românești, procurate din Cernăuți (inclusiv o bibliotecă cu cărți despre șah), stau depozitate prin saci, prin cutii sau la mama acasă.

Dacă aș aduna toți banii dați pe cărți în ultimii ani, mi-ar fi ajuns de o mașină bună. Am zis eu că atașamentul prea mare față de cărți poate dovedi o lipsă de adaptare în zilele noastre.

Cristina GUREZ

Sursa: http://shok.md/ultimele-stiri/dorian-furtuna-daca-as-fi-adunat-toti-banii-dati-pe-carti-mi-ar-fi-ajuns-de-o-masina-buna.html

foto: arhivă personală

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *