«Gândul la moarte este cel mai mare stimulator al vieţii»

Interviu pentru Ziarul de Gardă. Nr. 162, 10 ianuarie 2008

— In 2007 ai publicat o carte cu totul speciala, «Retorica in fata mortii». De ce te intereseaza acest subiect?

— Este o carte in care am descris cum au murit si ce–au spus inainte de moarte oamenii celebri. Sunt peste 800 de personalitati istorice, din toate timpurile, din toata lumea. Ideea de a face o asemenea culegere mi–a venit in 2001, eu fiind pasionat de aforisme si gandindu–ma ca ar fi interesant, dar poate ca si util din punct de vedere enciclopedic, sa caut care au fost ultimele cuvinte ale personalitatilor ilustre. Foarte repede mi–am dat seama ca nu poti scoate cuvintele muribunzilor din contextul circumstantelor mortii lor, nu le poti scoate din contextul istoric al timpului in care au trait. Si atunci am hotarat sa descriu si acele circumstante, si uneori chiar sa fac o prezentare succinta a epocii si a filosofiei acestor oameni. Astfel, am ajuns sa creez aceasta carte, in care oamenii celebri, felul de a fi al acestora este privit dintr–o alta perspectiva, din perspectiva mortii lor.

— Cum ai colectat acel consistent material, inclus in carte?

— Cartile se fac din carti, spunea Voltaire. Dupa acelasi principiu a fost creata si cartea mea. Culegerea pe care am publicat–o contine foarte mult material factologic, multe date, nume, detalii istorice si, in mod evident, a trebuit sa consult numeroase surse din care sa colectez informatia necesara. Pentru a descrie cat mai exact felul in care au plecat unele celebritati, am operat frecvent cu informatie de diferita origine si, atunci cand datele difereau, am prezentat mai multe versiuni ale mortii sau ale ultimelor cuvinte. Din biblioteci, din librarii, din internet — carti si articole, enciclopedii si memorii — au fost niste cautari care mi–au produs placere, o satisfactie intelectuala.

— Cand ajung tinerii sa se gandeasca si la moarte, nu doar la viata?

— Tinerii ajung sa se gandeasca la moarte in momentul in care incep sa se gandeasca foarte serios la viata, la rostul propriei existente. Cine suntem, pentru ce traim, cat traim, ce ramane in urma noastra? Acestea sunt intrebari existentiale si, mai devreme sau mai tarziu, fiecare si le formuleaza. Si cand ti le formulezi, nu ai cum sa eviti subiectul mortii. La drept vorbind, ma uimesc intrebarile de genul «Cum de te gandesti la moarte la o asemenea varsta?». Mai fireasca mi se pare intrebarea «Cum poate cineva sa nu se gandeasca la moarte?». Din momentul nasterii suntem muritori, moartea ne insoteste mereu, toata viata umblam la brat cu ea. Iar cand ne vine clipa, ne ia cu sine. Si anume gandul la moarte, in opinia mea, este cel mai mare stimulator al vietii. Gandul la moarte ne face sa cream, sa luptam, sa evoluam, sa ne perpetuam ca specie, ne face sa traim. Moartea este ceea ce da valoare vietii noastre. Pentru ca, ce–ar fi viata in lipsa mortii? O banalitate…
«In ceea ce tine de partide, multi intra acolo din nestire, iar apoi nu pot iesi de rusine»

— Descrie generatia ta…

— Ambitioasa, dar nerabdatoare in a–si atinge scopurile; inundata de informatie, dar superficiala in cunostinte; tot mai egoista, dar derutata in privinta propriei identitati; dornica sa mearga in pas cu moda, dar fara a sti sa creeze ea insasi tendinte; slugarnica printre straini, dar fudula printre ai sai. Este totusi generatia mea si sper foarte mult ca istoria i–a sortit sa joace un rol definitoriu, unul pozitiv in prezentul si in viitorul acestei tari.

— Ce faceai in 1989?

— Eram elev prin clasa a 3–a — a 4–a. Nu intelegeam prea bine ce se intampla, desi imi dadeam seama ca se intampla ceva important: din discutiile parintilor, din comportamentul maturilor, din vizualizarea coloanelor de oameni, care, in una din zile, am vazut cum siroiau in jos pe soseaua Hancesti din Chisinau, din audierea rafalelor de mitraliera si a strigatelor din centrul Bucurestiului, difuzate la radio. Prin 1989, pare–mi–se, inca se practica investirea in pionieri. Un coleg din clasele mai mari ne–a spus noua, proaspetilor veniti de la Memorial, ca in scurt timp ne vor «gatui» cravatele si vom dori sa ne debarasam de ele. Avusese dreptate.

— De ce te pasioneaza politica?

— Ma pasioneaza politica, pentru ca imi atinge doua strune ale fiintei, cele mai fundamentale — instinctele si intelectul. Omul, sau «animalul politic», cum ne–a clasat Aristotel, este programat genetic sa se preocupe de constructia ierarhiilor, in familie, in grup, in comunitate s.a.m.d. Instinctele de dominare si de supunere se activeaza de timpuriu in fiecare dintre noi, manifestandu–se din plin in cadrul activitatii politice. Tocmai de aceea, nu ne putem detasa definitiv de sfera influentelor si a intereselor politice. Cine zice ca e detasat, e pur si simplu intr–o masura mai mare guvernat de instinctul supunerii. Detasarea e specifica pentru femei, de exemplu. E o realitate genetica, place cuiva sau nu. Intelectual, politica atrage prin complexitatea formelor si a activitatilor sale. E ca jocul de sah. Doar ca e ceva palpabil, cu efecte reale, cu multe variabile, cu riscuri si oportunitati. Rational, te gandesti ce determina cursul istoriei. Iti dai seama ca il determina politicul si, iarasi rational, incepe sa te intereseze acest politic. Iata de ce politica ma pasioneaza pe mine si pe multi altii.

— Din ce cauza, astazi, nu mai esti in vreun partid politic?

— Nu fac parte din niciun partid, fiindca nu vreau sa ma compromit odata cu liderii acestora. In partide se actioneaza deseori impotriva unor principii si ai de ales: ramai sa tolerezi aceasta stare de lucruri sau pleci. Eu am plecat in 2005. Am plecat dupa accederea Blocului Moldova Democrata in Parlament. Eram unul dintre activistii acestuia. In fond, in ceea ce tine de partide, multi intra acolo din nestire, iar apoi nu pot iesi de rusine. Apoi, activitatea de partid are similitudini sectare. Sunt membri de partid care inceteaza sa priveasca real la lucruri, li se ingusteaza orizontul si parca le amorteste capacitatea de a analiza lucid si obiectiv evenimentele politice. Nu rareori, ei sunt nevoiti sa promoveze persoane sau idei cu care launtric nu sunt de acord, dar o fac din «datorie» si din solidaritate partinica. Eu prefer sa fiu liber in gandire, in comentarii si in actiuni.

— De obicei, prin campanile electorale, partidele declara ca le ofera tinerilor toate oportunitatile pentru a accede la guvernare, iar tinerii tot raman in afara proceselor de administrare a statului. Unde se rup aceste promisiuni ale guvernantilor?

— Politica e un lucru pragmatic, chiar daca unii o mai idealizeaza. Politicienii, mai ales in campaniile electorale, se axeaza pe cucerirea electoratului activ, pe cucerirea alegatorilor care merg sa voteze. Sunt tinerii alegatori activi? E o intrebare retorica, nu? Adevarul e ca investitiile electorale in tineri nu sunt foarte rentabile politic. Tu faci promisiuni electorale tinerilor, incerci sa–i motivezi cumva, sa–i mobilizezi, il faci pe dracu–n patru si afli, stupefiat, ca tinerii in ziua alegerilor stau cuminciori acasa, iar la sectiile de votare vin alte categorii de electorat, cu care a lucrat contracandidatul tau. Politicienii au priceput aceasta realitate si utilizeaza tinerii mai mult ca material protestatar, de strada. Au priceput acest lucru si tinerii si au devenit si mai reticenti fata de tot felul de promisiuni si invitatii. Se formeaza deci un fel de cerc vicios, bazat pe o neincredere reciproca. Solutia e una — tinerii trebuie sa fie reprezentati in listele electorale. Partidele trebuie sa arate in mod concret ca ii pretuiesc si sa–i plaseze pe cei mai merituosi pe locuri trecatoare. Tinerii nu voteaza vorbe si promisiuni, ci lideri carismatici si lucruri moderne. Tinerii se voteaza pe sine, voteaza alti tineri. Pentru Dorin Chirtoaca, de exemplu, multi tineri au votat din acest considerent — l–au vazut pe unul de–al lor.

— Spune–ne trei reguli pe care trebuie sa le cunoasca si sa le respecte in mod obligatoriu un politician.

— Sa fie consecvent in ceea ce spune si face; sa fie accesibil pentru oameni si sa invete sa comunice eficient cu ei; sa–si cultive o rezistenta, o imunitate fata de atacuri si fata de esecuri.

— Cine, dintre politicienii de la noi, respecta aceste reguli?

— Niciun politician. Aceste reguli le respecta doar oamenii politici. Sesizati diferenta? Politicienii, dupa cum spunea Churchill, sunt cei care se gandesc la alegerile viitoare, iar oamenii politici sunt cei care se gandesc la generatiile viitoare. Avem de astia? Daca–i identificati, probabil le sunt proprii si cele trei calitati despre care am vorbit.

— Aveti sau nu incredere in vreun politician din R. Moldova?

— Sunt vreo doi–trei, dar trebuie sa ma inteleg cu ei cat imi platesc daca le fac publicitate.

— Cine ar putea deveni presedintele R. Moldova in 2009?

— Presedintele R. Moldova trebuie sa fie ales prin vot direct, de catre toti cetatenii statului. Aceasta este convingerea mea. Daca ar fi sa se intample asa, presedinte ar deveni persoana care ar intruni simpatiile celor mai diferite categorii ale electoratului, deci o persoana echilibrata, dar si suficient de carismatica, o persoana care ar intruchipa ideea compromisului politic si al dialogului constructiv. In caz ca presedintele va fi iarasi ales de parlamentari, ne–am putea trezi in 2009 cu o «persoana comoda» in fruntea statului, cu un om care se va simti responsabil fata de fractiuni, nu fata de popor.

— Anul 2007 este considerat unul esuat pentru evolutia R. Moldova. Poate fi redresata aceasta situatie in 2008?

— Evolutia, de orice gen, nu cunoaste esecuri. Una din ipoteze spune ca si omul a aparut in urma unei erori, a unei mutatii in evolutia primatelor, dar noi iata ca ne consideram foarte evoluati. Asa e si in politica, un lucru care, pentru moment, ne stagneaza am putea sa descoperim ca a fost oportun, peste cativa ani. Nu vreau sa intru acum in detalii, dar lucrurile se misca inainte, poate mai incet decat ne–am dori. Evident, cu totii dorim ca istoria sa «explodeze» in timpul vietii noastre. In orice caz, anul 2008 mie imi pare ca va fi unul destul de tensionat, pentru ca va fi un an preelectoral, cand politicul autohton va intra intr–un fel de proces de fermentatie. Se vor produce evenimente curioase, veti vedea. Se vor produce evenimente importante si in vecinatatea noastra, dar si pe plan mondial. Iar valurile politice create pe alte meridiane vor clatina numaidecat barcuta noastra care se numeste R. Moldova. Sa speram ca ne vor clatina si ne vor misca intr–o directie potrivita.

 

«Opozitia de la noi se bate “cap in cap”, spre deliciul si avantajul pcrm–ului»

— Ce ar fi trebuit sa inteleaga cetatenii R. Moldova din mesajul de revelion al presedintelui Vladimir Voronin?

— Am memorizat nu atat ce a vorbit seful statului, ci cum a vorbit. A fost un discurs flasc, deloc potrivit spiritului sarbatorilor si trecerii intr–un nou an. De regula, ceea ce se spune la noi de revelion nici nu este prea relevant. Texte scrise de consilieri, in care se face o retrospectiva plicticoasa si se traseaza niste perspective dubioase. Nu a fost nimic senzational. Nu si–a dat nimeni demisia, nu s–a anuntat intrarea in UE, nu s–au adus multumiri poporului, cum se mai intampla pe la vecini. Iar cetatenii, probabil, au inteles ca n–au inteles nimic.

— Ce ar trebui sa intreprinda opozitia noastra politica pentru a deveni credibila in fata electoratului?

— E o intrebare din domeniul consultantei politice, raspunsul la care ar necesita si multa analiza, si mult spatiu, si multa dorinta din partea mea. Ceea ce pot spune acum e ca opozitia a intreprins totul pentru a nu mai fi credibila in fata electoratului. Spusesem cu o alta ocazie ca guvernantii comunisti profita politic si electoral nu pentru ca ar fi buni, caci nu sunt, ci pentru ca nu au oponenti pe potriva, pentru ca electoratul nu le gaseste o alternativa destoinica, pentru ca opozitia de la noi se bate «cap in cap», spre deliciul si avantajul pcrm–ului. Are opozitia lideri credibili? Alegatorii pun accentul pe lideri, mai putin pe doctrine. Si eu consider ca e normal sa fie anume asa. In toate timpurile si in toate tarile politica a fost si este personificata. Oamenii cred in garantia oferita de lider, nu in cea oferita de doctrina. Pentru ca, stiti cum e cu doctrinele: intr–un domeniu e nevoie de abordare liberala, in altul de abordare social–democrata. E o incurcatura cu ele, dar un lider talentat stie sa le potriveasca. Asadar, oamenii doresc sa vada un lider credibil, in timp ce majoritatea partidelor din opozitie si–au afisat denumiri si principii doctrinare care mai de care mai sofisticate. Si considera ca daca poarta o eticheta europeana alegatorii ii vor aprecia ca atare. Ba bine ca nu. Vor avea izbanda doar acele formatiuni care vor afisa un lider potrivit. In 2005 o parte din ele au reusit sa se coaguleze in jurul lui Urechean, in 2009 insa, se pare ca opozitia va fi mult mai dispersata, riscand sa repete, in parte, esecul din 2001.

— Circa un milion de cetateni, ma refer la cei plecati la munca in strainatate, nu participa la alegeri. Cum se reflecta aceasta stare de fapt asupra rezultatelor electorale?

— Acesta e, intr–adevar, un factor deprimant pentru partidele din opozitie, fiindca mesajul electoral al fortelor democrate ii are ca tinta anume pe cei care constituie grosul populatiei plecate din tara. Pleaca multi oameni activi, multe persoane dotate, cu spirit civic dezvoltat, si acest lucru e o pierdere pentru republica, o pierdere inclusiv intelectuala, una demografica, de genofond, daca vreti. Paradoxul este ca, desi acei oameni au optiuni democrate, banii pe care ii trimit acasa protejeaza economia de default si, respectiv, Partidul Comunistilor de prabusire. Dar faptul ca statul e saracit de o parte a electoratului potential democrat n–ar trebui sa fie o scuza pentru opozitie. Nu din aceasta cauza pierde opozitia.

— Dupa mai multe luni de guvernare democratica la Chisinau, ce ne puteti spune despre efectele acesteia?

— Aproape despre fiecare guvernare, de aici sau de aiurea, democrata sau comunista, dupa primele cateva luni poti vorbi mai curand despre defecte, decat despre efecte. Rezultatele nu se vad imediat. De aceea, e cam timpuriu sa dam note, pentru ca noua conducere a capitalei se afla inca intr–o faza incipienta de organizare a activitatii urbei. Putem doar sa presupunem ca vor avea de trecut peste destule inconveniente, si nu doar pe motivul unor piedici administrative.

— Ce ne puteti spune despre planurile politice ale lui Marian Lupu?

— Din ceea ce se mai strecoara in presa, putem deduce ca dansul e montat pe ideea reformarii, a modernizarii pcrm–ului. Daca ii reuseste, are motive sa ramana acolo; daca «garda veche» se incapataneaza, Lupu va trebui sa se retraga. Plecarea lui din pcrm ar reprezenta un gest politic emblematic din mai multe privinte: omul ar demonstra ca are caracter, pcrm–ul va suporta o prima lovitura simtitoare din interior, iar pe esichierul autohton va aparea un important actor politic. Sa vedem.

— Dar despre patriotismul (tema preferata) lui Vasile Tarlev?

— Patriotismul este o stare de spirit care, sunt de acord, trebuie readusa in lista de capatai a valorilor noastre. Si nu va fi usor. Tema au devalorizat–o diversi patri[h]oti, s–a promovat si se mai promoveaza un fel de «patriotism de anticamera», se mai castiga bani si voturi pe baza apelurilor patriotice. E simplu sa lansezi indemnul «Sa fiti patrioti!» din fotoliul de prim–ministru, dar asemenea cuvinte trebuie sa aiba si o acoperire, trebuie sa fie fundamentate. Oamenii sunt derutati, ei nu stiu in ce sa mai creada, ce sa mai pretuiasca, ce e drept si ce nu. Patriotismul incepe de la respectul fata de tara ta, iar respectul il impun traditiile, istoria, limba, identitatea, cultura, realizarile sportive si stiintifice, o conducere inteleapta. Ce avem din toate astea? Ce avem? Istoria, limba si identitatea sunt jertfite intereselor politice de conjunctura si unor «proiecte» halucinante; cultura, stiinta, sportul sunt in rol de cenusareasa, intr–o stare deplorabila; iar despre «intelepciunea» conducerii nici nu discutam. Pai, in asemenea situatie, din ce sa se alimenteze patriotismul oamenilor? Din apeluri gratuite de genul «Sa fiti patrioti!»? Oamenii inca, bravo lor, continua sa isi iubeasca tara. Dar nu datorita, ci in pofida actiunilor guvernantilor.

 

«Daca exista coruptie si in invatamant, inseamna ca populatia este saracita si intelectual»

— Institutiile internationale investesc in combaterea coruptiei din R. Moldova. Cat de eficienta este aceasta lupta?

— Stiti cum se mai intampla uneori — investesti in combaterea coruptiei dintr–un domeniu si te pomenesti ca ai creat un nou domeniu corupt. Nu fac nicio aluzie. Zic si eu asa, de dragul zisului. Ar fi mai multe idei in privinta eficientizarii luptei cu coruptia. O idee este ca tema luptei cu coruptia sa fie una prioritara in agenda politica din scrutinul din 2009. Adevarul e ca lupta cu coruptia poate inregistra un succes insemnat doar daca exista vointa politica, daca o doresc cu adevarat guvernantii. Deci, cei care vor veni in 2009 la guvernare, in Parlament in special, trebuie sa ajunga acolo — acusi veti vedea cum o formulez — cu centrul responsabilitatii din creier inflamat. Adica, ei trebuie sa iasa din campania electorala cu capul vajaind de problema coruptiei, cu limba obosita de promisiuni ca se vor lupta cu acest flagel, cu solutii concrete in acest sens. Si, fie ei chiar profitori, oricum vor simti o obligativitate ceva mai mare de a interveni categoric in purificarea sistemului. Asadar, noi, simplii alegatori, cei constienti, trebuie sa ne mobilizam in a–i face pe politicieni sa se preocupe de lupta cu coruptia, sa caute solutii, sa actioneze, sa se manifeste mai cu responsabilitate. Noi suntem cei care putem crea agenda politica pentru 2009.

— Cand, totusi, ne–am putea debarasa de acest fenomen si de functionarii corupti?

— Niciodata. Definitiv nu ne vom debarasa niciodata. Putem doar ameliora intru catva situatia, putem diminua gradul de coruptie. Atat. Coruptie exista in fiecare tara, inclusiv in cele care finanteaza lupta cu coruptia la noi si ne arata cu degetul. Corupere exista chiar si in lumea animala. Da, da, chiar si acolo. Mai mult, la noi, in R. Moldova, ideea de corupere e alimentata de stereotipuri, de o mentalitate plamadita timp de secole. Din cele mai vechi timpuri, de cand suntem ba sub unii, ba sub altii, ne–am invatat sa dam daruri, sa luam daruri (atunci inca nu se spunea mita) si sa facem negot cu pamant, cu oameni, cu influenta, cu tot ce se putea si se poate. Asa am supravietuit sub vremuri grele. Si ceea ce ne–a ajutat sa supravietuim nu poate fi abandonat atat de simplu. Tinem aceasta deprindere pentru alte vremuri grele. Si cum pasim dintr–o vreme grea in alta… deprinderea e mereu reactivata.

— Cum se manifesta coruptia in invatamant?

— Asa cum eroziunea solului macina temeliile terenului arabil si ii saraceste pamantul, la fel si coruptia surpa temeliile economice ale statului si ii saraceste populatia. Daca exista coruptie si in invatamant, inseamna ca populatia este saracita si intelectual, si din punct de vedere al calitatii educatiei.

— Care, totusi, este cel mai corupt domeniu in R. Moldova?

— Nu am de unde sa stiu, nu am facut inspectii. Diferite sondaje arata diferite domenii. Dar de fapt nici nu conteaza care domeniu e mai mult sau mai putin corupt. Cand e afectat intreg organismul, se trateaza intreg organismul. Important e sa gasesti leacurile potrivite si un vraci bun. Poate se gaseste si una, si alta in 2009.

— Iti multumim pentru interviu.

Echipa de Garda
http://www.zdg.md/162/interviu/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *