„Renunţarea la fumat este un test de voinţă şi caracter”

Interviu pentru Ştiri Pozitive,
în cadrul Campaniei “Există viaţă şi fără ţigări”. 07.08.2013

– Stimate Dorian, dacă ar fi să alegi trei argumente – de orice gen, începând cu cele ştiinţifice – pentru a demonstra daunele fumatului, care ar fi acestea?

– Google vă poate oferi mai multă informaţie în acest sens. Eu vreau să zic altceva. M-am convins de nenumărate ori că argumentele ştiinţifice sunt neputincioase în faţa unei minţi nepregătite pentru schimbare. Psihologii demult au descris fenomenul aşa-numitei disonanţe cognitive, când un individ cu anumite deprinderi şi închipuiri va selecta în mod premeditat informaţia cu care intră în contact – cea care consună cu preferinţele sale o va asimila, iar pe cea care vine în contradicţie cu ce-i place lui va încerca să o evite, să-i diminueze credibilitatea.

Cercetările arată că anume aşa se întâmplă cu majoritatea fumătorilor – ei nu vor să-şi schimbe comportamentul şi, drept urmare, preferă să nu contacteze cu informaţia despre daunele fumatului, sau găsesc nişte justificări şi exemple scoase din context pe care le aduc ca argument al caracterului chipurile inofensiv al fumatului (de genul – am un moş fumător care a trăit 80 de ani etc.).

De regulă, oamenii încep să se gândească serios la dauna fumatului în momentul în care o rudă sau un cunoscut moare de cancer la plămâni, sau atunci când ei înşişi încep să sufere de boli cardiace, iar medicul le indică sursa reală a maladiei – ţigările. Deci schimbarea în comportament se datorează unui impact emoţional, se datorează ciocnirii nemijlocite cu consecinţele fumatului.

Apoi, nu toţi oamenii au suficientă voinţă pentru a se debarasa de fumat. Nu au voinţă să refuze prima ţigară, nu au voinţă să accepte nocivitatea fumatului, nu au voinţă să renunţe la fumat şi să adopte un stil sănătos de viaţă. A renunţa la ceva înseamnă să ieşi din zona de confort, înseamnă să depui efort. Nu toţi fumătorii sunt capabili de asta. Astăzi există un ocean de informaţie despre dauna fumatului, dar toate aceste argumente ştiinţifice au un impact minor asupra fumătorilor care nu au caracter volitiv sau preferă să se autoamăgească.

– Atunci când ai scris cartea „Retorica în faţa morţii”, cu ultimele cuvinte ale unor personalităţi ilustre din toată lumea, poate ai descoperit şi regrete ale unora legate de fumat sau mesaje care să-i ajute pe alţii să renunţe la ţigări? Care sunt acestea?

– Am răsfoit cartea şi am găsit un exemplu care îmi pare foarte relevant pentru subiectul acestui interviu – moartea lui Alain Kahr, celebrul propagandist şi luptător împotriva fumatului. Kahr însuşi a fost un fumător înrăit, fumând până sub vârsta de cincizeci de ani câte 100 de ţigarete pe zi. Înţelegând că îşi ruinează grav sănătatea, Kahr a renunţat la fumat şi s-a angajat să propovăduiască modul sănătos de viaţă, ţinând lecţii şi scriind la această temă. Cărţile lui, în care propune o metodă eficientă de debarasare de fumat, au devenit best-seller-uri, vânzându-se în tiraje de zeci de milioane de exemplare.

În vara anului 2006, când avea 72 de ani, medicii i-au depistat cancer la plămâni – anii numeroşi cât era fumător şi-au lăsat totuşi amprenta asupra sănătăţii lui. Kahr a declarat atunci că dacă n-ar fi lepădat fumatul, boala i-ar fi curmat zilele mult mai devreme. În ultimul său mesaj, adresat discipolilor săi, muribundul a spus următoarele: „Pentru că am reuşit să le ajut la cel puţin 10 milioane de oameni, eu sunt gata să plătesc acest preţ”. Deci el din experienţa sa de fumător a extras ceva util şi i-a ajutat şi pe alţii să scape de acest viciu ucigător. Ce învaţă din experienţa lor de fumători alţi oameni e greu de spus.

– Ai creat recent grupul „Fără Tutun şi Alcool”, o platformă de discuţii despre „daunele alcoolului şi fumatului şi despre cum să combatem aceste vicii în societatea noastră”. Care este evoluţia acestei platforme? Ce aţi reuşit?

– Eu de mai mult timp acumulez diversă informaţie despre dauna fumatului şi a consumului de alcool, care sunt două dintre cele mai tipice vicii ale moldovenilor. Am hotărât să împărtăşesc această informaţie cu altă lume, cu cei care gândesc la fel şi poate cu cei care sunt pe calea schimbării spre un mod sănătos de viaţă.

E o platformă creată nu de dragul unui scop, ci de dragul comunicării pe marginea unei idei – cea de a avea o societate mai sănătoasă şi fizic, şi intelectual. Fiindcă fumatul şi alcoolul dăunează și fizicului, şi creierului. Şi aş dori să existe un număr tot mai mare de oameni care să adere la această idee.

Misiunea şi obligaţia de a lupta direct împotriva fumatului îi revine Guvernului şi ONG-urilor specializate. Rolul grupului Fără Tutun şi Alcool de pe Facebook este mult mai modest – să informeze şi să cultive o atitudine sănătoasă la o scară de câteva sute de oameni, poate de câteva mii în viitor. Dar orice schimbare mare în atitudine şi mentalitate începe de la o mână de oameni care reuşesc să o propage.

http://www.stiripozitive.eu/libview.php?l=ro&idc=71&id=808&t=/Oameni/Exista-viata-si-fara-tigari/Dorian-Furtuna-Renuntarea-la-fumat-este-un-test-de-vointa-si-caracter

Comments

  • Am şi eu un prieten care s-a lăsat de fumat după ce a fost fumător timp de 23 de ani. Am publicat povestea lui aici: http://bit.ly/1hXcoXZ

  • Dorian Furtuna says:

    Da, adeseori pentru a te izbăvi de aşa vicii ca fumatul sau băutul e nevoie de o nouă pasiune în viaţă. Şi alergatul poate fi o asemenea pasiune. E un domeniu foarte natural de manifestare şi împlinire fizică a omului.

  • Sergiu Enachi says:

    m-am lăsat de fumat silit de propriile decizii și din bunăvoința oamenilor dragi care ani l-a rand m-am tot somat sa ma las de fumat. Am făcut-o ușor, fumând și ultima țigară din pachetul pe care-l mai aveam.
    Drept ca urmările fumatului se simt în continuare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *