Fiziologia votului politic, memorarea şi armele biologice

Vip Magazin, Decembrie 2013

Într-adevăr votăm cu… stomacul

Cel sătul nu-l înţelege pe cel flămând, spune o vorbă din popor. Recent, justeţea acestui proverb a fost demonstrată ştiinţific şi, în paralel, a fost oferită o explicaţie biologică pentru unele dintre opţiunile noastre politice.
În cadrul unui experiment, un grup de persoane a fost rugat să-şi exprime susţinerea în favoarea diferitelor politici guvernamentale. O parte dintre indivizi erau sătui în momentul experimentului, alţii – erau flămânzi. Spre surprinderea cercetătorilor, a fost înregistrată o corelaţie destul de strânsă între gradul de înfometare a indivizilor şi opţiunea lor. Cei flămânzi au optat într-o măsură mai mare pentru politicile sociale, de distribuire în mod egal a bunurilor. În timp ce indivizii sătui s-au dovedit a fi mai puţin empatici în plan social, exact aşa cum susţine şi proverbul de mai sus.
Extrapolată la nivel politic, cercetarea oferă o explicaţie curioasă modului în care se formează predilecţiile noastre electorale; senzaţia de foame, bunăoară, generează simpatii pentru partidele de stânga. Deşi avem impresia că deciziile pe care le luăm au la bază raţionamente stricte, suntem deseori mult influenţaţi şi de nişte factori de ordin fiziologic şi emoţional.

Noapte bună, învăţare uşoară

Se cunoaşte de ani buni că o informaţie este mai bine memorizată dacă „dormim cu ea”. Adică, somnul îmbunătăţeşte memoria şi consolidează la nivel de creier abilităţile şi cunoştinţele pe care le-am acumulat mai devreme. Iată de ce unele sisteme de învăţare recomandă exersarea anumitor abilităţi sau citirea lecţiilor chiar înainte de somn.
Acum, savanţii au descoperit că buna memorare depinde de frecvenţa undelor cerebrale în timpul somnului. Iar undele cerebrale, la rândul lor, se supun unui bioritm intern, care e bine să fie respectat. Cu cât regimul de somn e mai sănătos, iar culcatul e mai devreme, cu atât capacităţile de memorare ale creierului nostru vor fi mai bune.

Armă biologică pe teren agricol

Duşmanul duşmanului meu este prietentul meu, cam acest principiu stă la baza metodei biologice de combatere a diferiţilor dăunători în agricultură. De zeci de ani în acest sens este utilizat “serviciul” păsărilor, insectelor şi microorganismelor. Acum putem spune că ne-am mai pricopsit cu un aliat în lupta cu dăunătorii, şi încă împotriva unora deosebit de rezistenţi şi incomozi – gândacii de Colorado, care distrug o parte considerabilă din roada de cartofi.
Peste ocean, aceşti gândaci au duşmani naturali, însă încercările repetate de a-i aclimatiza în condiţiile Republicii Moldova au suferit eşec. Şi iată că o descoperire recentă a entomologilor noştri anunţă o adevărată senzaţie – un duşman consacrat al gândacilor de Colorado, ploşniţa Perillus bioculatus, a reuşit de sinestătător să se acomodeze la climatul moldovenesc şi se poate reproduce. Anunţul a fost făcut de doctorul habilitat în biologie Valeriu Derjanschi, de la Institutul de Zoologie al AŞM. Potrivit lui, ploşniţele vor putea fi crescute în condiţii de laborator şi distribuite în număr necesar tuturor agricultorilor dornici să combată gândacii de Colorado.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *